30 Dec

„Orologiu cu statui” de Nichita Stănescu

Pietrele deschid un ochi de piatră,
oasele deschid un ochi de os.
Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, şi latră
din trei boturi, generos.
E un schimb de ochi mereu în aer.
Ochiul de pisică trece-n frunze.
Frunzele foşnesc cu dulce vaier
în orbitele pisicilor lehuze.
Eu rămân cu pleoapele deschise, aburite.
Ochiul meu sticleşte-n turnul primăriei,
şi, deodată, simt cum prin orbite
cu un prunc în braţe-apar statuile Mariei.
The stones open an eye of stone,
the bones open an eye of bone.
Each dog has a snout in place of its eyes, and barks
from three snouts, generously.
It’s a constant transforming of eyes in the air.
The eye of the cat turns into leaves.
The leaves murmur a sweet lament
in the sockets of the mother cats.
My eyes remain open and misted.
My eye blinks in the town council tower,
and suddenly I sense in my sockets,
with infant in arms, the statues of Mary.
Nichita Stănescu Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro