14 Mar

„Ode to Evening” de William Collins

If aught of oaten stop, or pastoral song,
May hope, chaste Eve, to soothe thy modest ear,
Like thy own solemn springs,
Thy springs and dying gales;
Dacă vreun zvon de nai sau vreun cânt rustic
Ţi-alintă-auzul blând, o, Seară castă,
Cum face, grav, pârâul
Şi boarea ta ce moare;

O nymph reserved, while now the bright-hair‘d sun
Sits in yon western tent, whose cloudy skirts,
Withe brede ethereal wove,
O‘erhang his wavy bed:
Sfioasă nimfă, când bălaiul soare
E-n cortu-i, la apus, şi-un fald de nouri
Un văl eteric ţese
Peste-al său pat de valuri:
Now air is hush‘d, save where the weak-eyed bat
With short shrill shrick flits by on leathern wing,
Or where the beetke winds
His small but sullen horn,
Când, prin tăceri, doar liliacul zboară,
Miop, cu ţipăt scurt, şi-aripi de piele,
Sau gâza micul zumzet
Posac şi-l toarce-n aer,
As oft he rises, ‘midst the twilight path
Against the pilgrim borne in heedless hum:
Now teach me, maid composed,
To breathe some soften‘d strain,
Izbind, cum se tot suie spre crepuscul,
Pe trecător în râvna lui buimacă,
Învaţă-mă, fecioară,
Să cânt un cântec gingaş,
Whose numbers, stealing through thy darkening vale,
May not unseemly with its stillness suit,
As, musing slow, I hail
Thy genial loved return!
Ce, furişat prin ceaţa văii tale,
Să sune-n ton cu pacea ei, când molcom
Visând, întâmpin scumpa
Şi dulcea ta sosire!
For when thy foldind-star arising shows
His paly circlet, at his warning lamp
The fragrant hours, and elves
Who wept in buds the day,
Când, cu nimb pal, luceafărul-de-seară
E sus, la semnul razei sale Ore
Înmiresmate, Zâne
Ce-n flori dormiră ziua,
And many a nymph who wreathes her brows with sedge,
And sheds the frehening dew, and, lovelier still,
The pensive pleasures sweet,
Prepare the shadowy car:
Şi Nimfe cu cununi de stuf pe creştet,
Ce rouă storc, şi, mai plăcute încă,
Plăcerile gândirii
Un car îţi fac din umbre:
Then lead, calm votaress, where some sheety lake
Cheers the lone heath, or some time hollow‘d pile,
Or upland fallows grey
Reflect its last cool gleam.
Mă du atunci spre vreun lac neted, soră,
Pe-un câmp pustiu, spre vreo ruină sacră,
Sau sure stânci, ce, rece,
Răsfrâng un ultim licăr.
Or if chill blustering winds, or driving rain,
Prevent my willing feet, be mine the hut
That from the mountain‘s side
Views wilds and swelling floods,
Şi dacă aspru vânt sau ploaie-n ropot
Opreşte pasul meu, tu dă-mi coliba
Ce, de pe-un brâu de munte
Şuvoaie vede repezi
nd hamlets brown, and dim-discover‘d spires,
And hears their simple bell, and marks o‘er all
Thy dewy fingers draw
The gradual dusky veil.
Şi sate, vag, şi, ca prin fum, clopotniţi,
Şi-aude dangăt, şi-ţi contemplă mâna
Cum lin, de rouă udă,
Întinde pânza neagră.
While Spring shall pour his show‘rs, as oft he wont,
And bathe thy breathing tresses, meekest Eve!
While Summer loves to sport
Beneath thy lingering light;
Când Primăvara dese ploi revarsă,
Stropind cosiţa ta, suavă Seară,
Când Vara soarbe-n joacă
Lumina ta târzie,
While sallow Autumn fills thy lap with leaves,
Or Winter, yelling through the troublous air,
Affrights thy shrinking train,
And rudely rends thy robes:
Când Toamna-ţi umple poala cu foi moarte,
Sau când, urlând prin al tău aer, Iarna
Ţi-ar frânge scurta cale,
Şi-ţi rupe, crud, vestmântul,
So long, regardful to thy quiet rule,
Shall Fancy, Friendship, Science, rose-lipp‘d Health
Thy genlest influence own,
And hymn thy favourite name!
Mereu domnia-ţi calmă respectând-o,
Prietenie, Vis, Avânt, Ştiinţă
Îţi simt înrâurirea
Şi-ţi cântă sfântul nume!
William Collins traducere de T. Boşca

1 comentariu la “„Ode to Evening” de William Collins”

  1. 1
    Ani Costin spune:

    Foarte frumoasa traducere!

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro