29 aug.
„Mioriţa” de Vasile Alecsandri
| Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrâncean. |
Near a low foothill At Heaven‘s doorsill, Where the trail‘s descending To the plain and ending, Here three shepherds keep Their three flocks of sheep, One, Moldavian, One, Transylvanian And one, Vrancean. |
| Iar cel Ungurean, Şi cu cel Vrâncean, Mări se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l‘apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel Moldovan Că-i mai ortoman Ş‘are oi mai multe, Mândre şi cornute, Şi cai invăţaţi Şi câni mai bărbaţi!… |
Now, the Vrancean And the Transylvanian In their thoughts, conniving, Have laid plans, contriving At the close of day To ambush and slay The Moldavian; He, the wealthier one, Had more flocks to keep, Handsome, long-horned sheep, Horses, trained and sound, And the fiercest hounds. |
| Dar cea Mioriţă Cu lâna plăviţă De trei zile‘ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. |
One small ewe-lamb, though, Dappled gray as tow, While three full days passed Bleated loud and fast; Would not touch the grass. |
| – Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile‘ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Draguţă Mioară? |
„Ewe-lamb, dapple-gray, Muzzled black and gray, While three full days passed You bleat loud and fast; Don‘t you like this grass? Are you too sick to eat, Little lamb so sweet?” |
| – Drăguţule bace! Dă-ţi oile‘ncoace La negru zăvoi, Că-i iarba de noi Şi umbra de voi. Stăpâne, stăpâne, Iţi cheamă ş‘un câne Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, |
„Oh my master dear, Drive the flock out near That field, dark to view, Where the grass grows new, Where there‘s shade for you. „Master, master dear, Call a large hound near, A fierce one and fearless, Strong, loyal and peerless. |
| Că l‘apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul Ungurean Şi cu cel Vrâncean! – Oiţă bârsană, De eşti năzdrăvană Şi de-a fi să mor In câmp de mohor, Să spui lui Vrâncean Şi lui Ungurean Ca să mă îngroape Aice pe-aproape În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; In dosul stânii, Să-mi aud cânii, Aste să le spui, |
The Transylvanian And the Vrancean When the daylight‘s through Mean to murder you.” „Lamb, my little ewe, If this omen‘s true, If I‘m doomed to death On this tract of heath, Tell the Vrancean And Transylvanian To let my bones lie Somewhere here close by, By the sheepfold here So my flocks are near, Back of my hut‘s grounds So I‘ll hear my hounds. Tell them what I say: |
| Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Mult zice cu drag! Fluieraş de os, Mult zice duios! Fluieraş de soc, Mult zice cu foc! Vântul când a bate Prin ele-a răzbate, Ş‘oile s‘or strânge Pe mine m‘or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m‘am însurat Cu-o mândră crăiasă, A lumei mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa; Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Şi stele făclii! |
There, beside me lay One small pipe of beech Whith its soft, sweet speech, One small pipe of bone Whit its loving tone, One of elderwood, Fiery-tongued and good. Then the winds that blow Would play on them so All my listening sheep Would draw near and weep Tears, no blood so deep. How I met my death, Tell them not a breath; Say I could not tarry, I have gone to marry A princess – my bride Is the whole world‘s pride. At my wedding, tell How a bright star fell, Sun and moon came down To hold my bridal crown, Firs and maple trees Were my guests; my priests Were the mountains high; Fiddlers, birds that fly, All birds of the sky; Torchlights, stars on high. |
| Iar dacă-i zării, Dacă-i întâlnii Măicuţă bătrână Cu brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe culmi alergând, Pe toţi întrebând Şi la toţi zicând: |
But if you see there, Should you meet somewhere, My old mother, little, With her white wool girdle, Eyes with their tears flowing, Over the plains going, Asking one and all, Saying to them all, |
| Cine-au cunoscut, Cine mi-au văzut Mândru ciobănel Tras printr‘un inel? Feţişoara lui, Spuma laptelui; Musteţioara lui, Spicul grâului; Perişorul lui, Peana corbului; Ochişorii lui, Mura câmpului!… |
‘Who has ever known, Who has seen my own Shepherd fine to see, Slim as a willow tree, With his dear face, bright As the milk-foam, white, His small moustache, right As the young wheat‘s ear, With his hair so dear, Like plumes of the crow Little eyes that glow Like the ripe black sloe?‘ |
| Tu Mioara mea, Să te‘nduri de ea Şi-i spune curat Că m‘am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. |
Ewe-lamb, small and pretty, For her sake have pity, Let it just be said I have gone to wed A princess most noble There on Heaven‘s doorsill. |
| Iar la cea măicuţă Să nu spui, drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea, C‘am avut nuntaşi Brazi si păltinaşi, Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Şi stele făclii!… |
To that mother, old, Let it not be told That a star fell, bright, For my bridal night; Firs and maple trees Were my guests, priests Were the mountains high; Fiddlers, birds that fly, All birds of the sky; Torchlights, stars on high. |
| Vasile Alecsandri | traducere de W. D. Snodgrass |