03 Mar

„Midnight” de Archibald Lampman

From where I sit, I see the stars,
And down the chilly floor
The moon between the frozen bars
Is glimmering dim and hoar.
De aici văd, sus, constelaţiile,
Şi jos podeaua de gheaţă
Luna cu haloul îngheţat
Sticleşte în întuneric, albită de vreme.
Without in many a peaked mound
The glinting snowdrifts lie;
There is no voice or living sound;
The embers slowly die.
Nămeţii de zăpadă
Zac întunecaţi
Nu se aude nici un glas, nici un sunet;
Jarul păleşte încet.
Yet some wild thing is in mine ear;
I hold my breath and hark;
Out of the depth I seem to hear
A crying in the dark;
Totuşi ceva sălbatic îţi răsună-n auz,
Îmi opresc răsuflarea şi ascult;
Din adânc mi se pare c-aud
Un strigăt în beznă.
No sound of man or wife or child,
No sound of beast that groans,
Or of the wind that whistles wild,
Or of the tree that moans;
Un strigăt de bărbat, de femeie sau de copil,
Un strigăt de sălbăticiune muribundă,
Poate e şuierul vântului,
Poate suspinul copacilor;

I know not what it is I hear;
I bend my head and hark,
I cannot drive it from mine ear,
That crying in the dark.
Ceea ce aud nu ştiu ce este;
Îmi înalţ capul şi ascult,
Şi nu pot alunga din auz
Această tânguire din beznă.
Archibald Lampman traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro