13 Apr

„Marea” de Victor Eftimiu

Neţărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună
Se-nalţă-n trombe, duduie, detună
Şi-n colcăit de spumă se-nvestmântă.
The irrepressible and boundless sea
Gets ready for the storm with each foreboding.
She rushes upward, mighty roars unloading,
In robes of sizzling foam is clothed she.
Şi-aşa, mereu, de mii de ani, nebună
Cu însăşi ea luându-se la trântă,
Pe rând biruitoare şi înfrântă
Îşi macină neliniştea străbună.
And so, in frenzied bout past frenzied bout,
Since timeless dawns she with herself has scuffled.
She wins and loses and is yet reshuffled,
Her restlessness of ages grinding out.
Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârşită insomnie
Se potoleşte iar şi iar s-asmute.
Şi-n vreme ce se zbate fără pace.
At night, when even dreams appear subdued,
The sea alone is lively and awoken.
For want of sleep, her poise is swiftly broken,
She quakes and idles as befits her mood.
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.
And while her frantic motions never cease,
Down, on her sandy bottom, all is peace.
Victor Eftimiu traducere de Paul Abucean

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro