09 sept.
„Lacul” de Mihai Eminescu
| Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. |
Water lilies load all over The blue lake amid the woods, That imparts, while in white circles Startling, to a boat its moods. |
| Şi eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult şi parc-aştept Ea din trestii să răsară Şi să-mi cadă lin pe piept; |
And along the strands I’m passing Listening, waiting, in unrest, That she from the reeds may issue And fall, gently, on my breast; |
| Să sărim în luntrea mică, Îngânaţi de glas de ape, Şi să scap din mână cârma, Şi lopeţile să-mi scape; |
That we may jump in the little Boat, while water’s voices whelm All our feelings; that enchanted I may drop my oars and helm; |
| Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina blândei lune – Vântu-n trestii lin foşnească, Unduioasa apă sune! |
That all charmed we may be floating While moon’s kindly light surrounds Us, winds cause the reeds to rustle And the waving water sounds! |
| Dar nu vine… Singuratic În zadar suspin şi sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. |
But she does not come; abandoned, Vainly I endure and sigh Lonely, as the water lilies On the blue lake ever lie. |
| Mihai Eminescu | Traducere de Dimitrie Cuclin |
Mi-a placut traducerea in engleza. Succes la cat mai multe!
5 decembrie 2012 la 15:09