15 oct.

„La steaua” de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
As that star which now rises is
From us so far away,
Its light spent myriad centuries
To reach us, on its way.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Maybe that star’s already dead,
Lost in the far, blue skies,
And all that’s left now in its stead
Are rays that meet our eyes.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
The image of what once has been
A star is that bright spot;
It did exist when still unseen,
And what we see, does not.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Thus, when our burning longing dies,
Extinguished in the dark,
The light of the dead love still flies
And sheds on us its spark.
Poezie de Mihai Eminescu Traducere de Dan Solomon

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro