01 aug.

„La Belle Dame Sans Merci” de John Keats

Oh what can ail thee, knight-at-arms,
Alone and palely loitering?
The sedge has withered from the lake,
And no birds sing.
„Ce suferinţă, cavaler în zea.
Te face, palid, să te pierzi?
În lac rogoz şi trestii s-au uscat,
Cu păsări nu te mai dezmierzi.

Oh what can ail thee, knight-at-arms,
So haggard and so woe-begone?
The squirrel‘s granary is full,
And the harvest‘s done.
Ce suferinţă, cavaler în zea,
Te rătăceşte printre umbre, stins?
Grânarul veveriţa îşi umplu,
Recolta zilelor s-a strâns.
I see a lily on thy brow,
With anguish moist and fever-dew,
And on thy cheeks a fading rose
Fast withereth too.
Pe fruntea ta zăresc un chin de crin.
Rouă de febră, stropi de stea.
Tânjeşte-o roză pe obrajii tăi.
Ce grabnic s-a uscat şi ea.”
I met a lady in the meads,
Full beautiful – a faery‘s child,
Her hair was long, her foot was light,
And her eyes were wild.
„Am întâlnit domniţă-n lunci, fata
Frumseţă ca de zână-avea,
Şi ochi sălbatici, umbletul uşor.
În valuri lungi păru-i cădea.
I made a garland for her head,
And bracelets too, and fragrant zone;
She looked at me as she did love,
And made sweet moan.
Cunună, cingătoare, i-am lucrat,
Brăţări din mâna mea lua.
Şi dulce se făcea parc-ar iubi.
Din gură dulce murmur da.
I set her on my pacing steed,
And nothing else saw all day long,
For sidelong would she bend, and sing
A faery‘s song.
Şi-o ridicai pe cal. La pas mergeam.
Şi-apoi nimic nu mai văzui,
Căci ea-ntr-o parte s-a înclinat cântând
Pentru auzul nimănui.
She found me roots of relish sweet,
And honey wild, and manna-dew,
And sure in language strange she said –
‘I love thee true’.
Şi rădăcini cu gustul minunat,
Miere sălbatică mi-a dat.
În grai străin, desigur, ea mi-a spus:
Eu te iubesc cu-adevărat.
She took me to her elfin grot,
And there she wept and sighed full sore,
And there I shut her wild wild eyes
With kisses four.
La grota zânelor spre-apus m-a dus.
Durerea-acolo ea şi-a plâns.
Acolo ochii i-am închis punând
Săruturi patru înadins.
And there she lulled me asleep
And there I dreamed – Ah! woe betide! –
The latest dream I ever dreamt
On the cold hill side.
Şi-acolo ea m-a legănat s-adorm.
Şi-acolo am visat un vis,
Ah, ultimul ce-l mai avut vreodat‘,
Pe faţa rece-a dâmbului, un vis.
I saw pale kings and princes too,
Pale warriors, death-pale were they all;
They cried – ‘La Belle Dame sans Merci
Hath thee in thrall!’
Regi palizi am văzut, războinici, prinţi
Palizi ca moartea, am zărit,
Şi toţi strigau: La Belle Dame Sans Merci
Te ţine rob, legat vrăjit.
I saw their starved lips in the gloam,
With horrid warning gaped wide,
And I awoke and found me here,
On the cold hill‘s side.
Pierite buze-n beznă, am văzut.
Cătau fatidic a mă preveni.
Şi m-am trezit din vis. Şi m-am trezit
În faţa rece-a vântului, pe-aci.
And this is why I sojourn here
Alone and palely loitering,
Though the sedge is withered from the lake,
And no birds sing.
De-aceea timpul singur îmi petrec
Şi palid umblu şi mă pierd,
Deşi acuma trestii s-au uscat,
Cu păsări nu mă mai dezmierd.”
John Keats traducere de Lucian Blaga

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro