01 Noi

„Keith of Ravelston” de Sydney Thompson Dobell

The murmur of the mourning ghost
That keeps the shadowy kine,
‘O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!’
Aşa se tânguia fantasma
Care năluci de vaci păzea:
„O, Keith din Ravelston, mi-a fost
Osânda stirpei tale, grea…”

Ravelston, Ravelston,
The merry path that leads
Down the golden morning hill,
And thro’ the silver meads;
Ravelston, Ravelston,
Din deal cărări zglobii se-aruncă
Spre tine-n jos, în zori de aur
Prin argintata luncă.
Ravelston, Ravelston,
The stile beneath the tree,
The maid that kept her mother’s kine,
The song that sang she!
Ravelston, Ravelston,
Era sub un crâng un pod-pârleaz
Şi-o fată ce-a păzit juninci,
Dând unui cântec glas!
She sang her song, she kept her kine,
She sat beneath the thorn,
When Andrew Keith of Ravelston
Rode thro’ the Monday morn.
Cânta cântări, şi vaci păzea,
Şezând pe sub aluni,
Când Andrew Keith din Ravelston
Pe cal trecu-ntr-o luni.
His henchman sing, his hawk-bells ring,
His belted jewels shine;
O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!
Cu paji cântând, cu şoimi pe pumn,
La brâu-i ghiul sclipea;
O, Keith din Ravelston, a fost
Osânda stirpei tale grea!
Year after year, where Andrew came,
Comes evening down the glade,
And still there sits a moonshine ghost
Where sat the sunshine maid.
Pe unde Andrew se-arătă
Amuguri cad în lunci;
Năluci de lună-s unde ea,
Fecioara, sta pe-atunci.
Her misty hair is faint and fair,
She keeps the shadowy kine;
O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!
Ea paşte tot strigoi şi junci,
Bălaiu-i păr năzare-abia;
O, Keith din Ravelston, i-a fost
Osânda stirpei tale grea!
I lay my hand upon the stile,
The stile is lone and cold,
The burnie that goes babbling by
Says naught that can be told.
Trec iar pe puntea cu pârleaz:
E rece şi pustie;
Pârâul curge clipocind
Şi nu spune ce ştie.
Yet, stranger! here, from year to year,
She keeps her shadowy kine;
O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!
Să ştiţi, ea vine an de an
Cu-a sale vaci spectrale;
O, Keith din Ravelston, e grea
Osânda stirpei tale!
Step out three steps, where Andrew stood –
Why blanch thy cheeks for fear?
The ancient stile is not alone,
‘Tis not the burn I hear!
Aici, vezi, Andrew s-a oprit –
De ce-ai albit de spaimă?
Vechi podul parcă nu-i pustiu,
Nu şipotul îngaimă!
She makes her immemorial moan,
She keeps her shadowy kine;
O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!
Ea-ngână-un bocet vechi, de când
Năluci de vaci păştea.
„O, Keith din Ravelston, mi-a fost
Osânda stirpei tale grea…”
Sydney Thompson Dobell traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro