21 Dec

„Journey of the Magi” de T.S. Eliot

‘A cold coming we had of it,
Just the worst time of the year
For the journey, and such a long journey:
The ways deep and the weather sharp,
The very dead of winter.
And the camels galled, sore-footed, refractory,
Lying down in the melting snow.
„Am umblat prin vreme rece,
Nimerind pentru călătorie timpul cel mai rău din an.
Şi ce călătorie lungă:
Drumuri desfundate, aspră vremuire
chiar în miez de iarnă”.
Erau mohorâte cămilele, cu răni pe copite,
Încruntate zăceau în zăpada ce se topea.

There were times we regretted
The summer palaces on slopes, the terraces,
And the silken girls bringing sherbet.
Then the camel men cursing and grumbling
And running away, and wanting their liquor and women,
And the night-fires going out, and the lack of shelters,
And the cities hostile and the towns unfriendly
And the villages dirty and charging high prices:
A hard time we had of it.
At the end we preferred to travel all night,
Sleeping in snatches,
With the voices singing in our ears, saying
That this was all folly.
Au fost şi clipe când regretam
Palatele de vară de pe clinuri, terasele,
Şi fetele de mătasă aducând şerbet.
Apoi oamenii, călăuzind cămilele, cum înjurau cârtind!
Ne părăseau,
Tânjind după femei şi băuturi.
Şi focuri de noapte ce se stingeau, lipsa de-adăposturi.
Apoi cetăţile ostile, oraşele neprietenoase,
Şi satele murdare, hanuri – preţuri mari socotind.
Zile de cumpănă, grele răscruci avurăm.
La urmă preferarăm să călătorim toată noaptea,
Dormind pe-apucate.
Voci cântând în urechile noastre, spuneau că asta-i o nebunie.
Then at dawn we came down to a temperate valley,
Wet, below the snow line, smelling of vegetation;
With a running stream and a water-mill beating the darkness,
And three trees on the low sky,
And an old white horse galloped away in the meadow.
Then we came to a tavern with vine-leaves over the lintel,
Six hands at an open door dicing for pieces of silver,
And feet kicking the empty wine-skins,
But there was no information, and so we continued
And arrived at evening, not a moment too soon
Finding the place; it was (you may say) satisfactory.
În zori am coborât într-o vale mai temperată,
Subt linia zăpezii, mirosind umed a verdeaţă.
Un râu repejor era pe-acolo, o moară de apă
Bătea întunericul.
Şi trei arbori la tivul de jos al cerului.
Un cal bălan se depărta-n galop pe-o luncă.
La o tavernă ajuns-am apoi, cu frunze de viţă
La fruntea ferestrei.
Şase mâni în prag aruncau zaruri pentru arginţi,
Picioare loveau în burdufuri de piele golite de vin.
Dar aici nu găsirăm doritele veşti.
Şi astfel drumul ni l-am urmat.
Seara-am ajuns. Nicio clipă prea curând
Găsind locul. A fost (veţi zice) mulţumitor.
All this was a long time ago, I remember,
And I would do it again, but set down
This set down
This: were we led all that way for
Birth or Death? There was a Birth, certainly,
We had evidence and no doubt. I had seen birth and death,
But had thought they were different; this Birth was
Hard and bitter agony for us, like Death, our death,
We returned to our places, these Kingdoms,
But no longer at ease here, in the old dispensation,
With an alien people clutching their gods.
I should be glad of another death.
Îmi amintesc. Toate acestea s-au petrecut foarte de mult.
Aş face-o din nou, dar înseamnă-ţi,
Aceasta să ţi-o însemni:
Am fost călăuziţi noi tot drumul pentru
Naştere sau Moarte? A fost o Naştere desigur.
Învederată ochilor, nu-ncape-ndoială.
Văzurăm naştere şi moarte.
Dar credeam că sunt altfel. Această Naştere
A fost grea şi-amară pentru noi ca Moartea,
Ca moartea noastră.
Ne-am întors la locurile noastre-n aceste regate.
Dar n-am mai găsit tihnă aici în vechea orânduire,
Cu un popor străin, ce-atât de strâns
La zeii săi ţine.
Aş fi bucuros de-o altă moarte.
T.S. Eliot traducere de Lucian Blaga

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro