21 Noi

„Inversnaid” de Gerard Manley Hopkins

This darksome burn, horseback brown,
His rollrock highroad roaring down,
In coop and in comb the fleece of his foam
Flutes and low to the lake falls home.
Pârâu-acesta mohorât, murg fără şa,
rostogolit cu muget peste pietre, nărăvaşa
lui împletitură de capricioase rotocoale,
taie făgaşe-n deal şi cade-n lac, la poale.
A windpuff-bonnet of fawn-froth
Turns and twindles over the broth
Of a pool so pitchblack, fell-frowning,
It rounds and rounds Despair to drowning.
Scufa de abur şi vânt înăbuşit a spumei
roşcate se răsuceşte-n dans deasupra unei
vâltori în clocot, smolită şi-ncruntată,
căci disperării dându-i ocol, tot piere înecată.
Degged with dew, dappled with dew,
Are the groins of the braes that the brook treads through,
Wiry heathpacks, flitches of fern,
And the beadbonny ash that sits over the burn.
Ciorchini nenumăraţi de rouă, cât vezi
cu ochii: pe râpi boltite, sub care unde repezi
curg, pe ferigi, pe ale ierbii negre, aspre fire,
pe sure mărgeluşe, voioase în plutire.
What would the world be, once bereft
Of wet and wildness? Let them be left,
O let them be left, wildness and wet;
Long live the weeds and the wilderness yet.
Ce-ar fi cu lumea asta, de i-am răpi
sălbăticia reavănă? Lăsaţi intacte, vii,
lăsaţi în pace pustietăţile cu-afunde seve,
etern să dăinuie imperiul ierbii şi-al tăcutei selve.
Gerard Manley Hopkins traducere de S.G. Dima

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro