14 Sep

„Ianthe! You are Call’d to Cross the Sea” de Walter Savage Landor

Ianthe! you are call’d to cross the sea!
A path forbidden me!
Remember, while the Sun his blessing sheds
Upon the mountain-heads,
How often we have watcht him laying down
His brow, and dropt our own
Against each other’s, and how faint and short
And sliding the support!
What will succeed it now? Mine is unblest,
Ianthe! nor will rest
But on the very thought that swells with pain.
O bid me hope again!
O give me back what Earth, what (without you)
Not Heaven itself can do—
One of the golden days that we have past,
And let it be my last!
Or else the gift would be, however sweet,
Fragile and incomplete.
Vrei, Ianthe, să treci marea? te îmbie
Cărarea-nchisă mie?
Când soarele se apleca-n înalt
Spre creasta munţilor,
Cum îl vegheam, cum ne-aplecam şi noi
Unul spre celălalt
Şi cât de lunecos era apoi
Sprijinul frunţilor!
Eu unul astăzi reazem n-am decât
Durere şi urât
Şi gânduri înmuiate în amar.
Redă-mi nădejdea iar!
Întoarnă-mi ce, fără făptura ta,
Nici cerul nu îmi poate da:
Încă o zi de aur – ea va fi,
În viaţa-mi, cea din urmă zi.
Altminteri, darul ce-l voi fi primit
N-ar fi desăvârşit.
Walter Savage Landor traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro