01 apr.

„God’s Grandeur” de Gerard Manley Hopkins

The world is charged with the grandeur og God.
It will flame out, like shining from shook foil;
It gathers to a greatness, like the ooze of oil
Crushed. Why do men then now not reck his rod?
Generations have trod, have trod, have trod;
And all is seared with trade; bleared, smeared with toil;
And wears man’s smudge and shares man’s smel: the soil
Is bare now, nor can foot feel, being shod.
Lumea e încărcată cu măreţia lui Dumnezeu.
Va arde cu flacără, ca folia care-n strălucire se zbate.
Se adună în măreţie, ca seminţe pentru ulei sfărâmate.
De ce oamenii maiul i-l recunosc aşa greu?
Generaţii întregi zdrobiră, zdrobiră mereu;
Totul ars de negoţ, mânjit de trudă, spurcat e;
Poartă petele omului, mirosul cu el îl împarte:
Ogorul e sterp, nici tălpile nu-l mai simt, încălţate.

And for all this, nature is never spent;
There lives the dearest freshness deep down things;
And though the last lights off the black West went
Oh, morning, at the brown brink eastward, springs –
Because the Holy Ghost over the bent
World broods with warm breast and with ah! bright wings.
Şi cu toate acestea, natura rămâne necheltuită;
Prospeţime de preţ adânc în lucruri transpare;
Ultimul licăr din negrul apus mai palpită
Trecând, răsărind în zorii cu margini deschise-n culoare,
Pentru că Sfântul Duh peste lumea-ndoită
Cloceşte cu pieptul cald şi ah! aripi strălucitoare.
Gerard Manley Hopkins traducere de Grete Tartler

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro