01 aug.

„Glory” de Edward Thomas

The glory of the beauty of the morning, –
The cuckoo crying over the untouched dew;
The blackbird that has found it, and the dove
That tempts me on to something sweeter than love;
White clouds ranged even and fair as new-mown hay;
The heat, the stir, the sublime vacancy
Of sky and meadow and forest and my own heart: –
The glory invites me, yet it leaves me scorning
All I can ever do, all I can be,
Beside the lovely of motion, shape, and hue,
The happiness I fancy fit to dwell
In beauty’s presence. Shall I now this day
Begin to seek as far as heaven, as hell,
Wisdom or strength to match this beauty, start
And tread the pale dust pitted with small dark drops,
In hope to find whatever it is I seek,
Hearkening to short-lived happy-seeming things
That we know naught of, in the hazel copse?
Or must I be content with discontent
As larks and swallows are perhaps with wings?
And shall I ask at the day’s end once more
What beauty is, and what I can have meant
By happiness? And shall I let all go,
Glad, weary, or both? Or shall I perhaps know
That I was happy oft and oft before,
Awhile forgetting how I am fast pent,
How dreary-swift, with naught to travel to,
Is Time? I cannot bite the day to the core.
Bogatul strai al dimineții, cucul
Ce cântă pentru rouă cât timp încă
Nu a găsit-o mierla, porumbelul
Care cunoaște-un simțământ mai gingaș
Ca dragostea; nori albi grupați simetric,
Îmbietori ca fânul nou-cosit;
Căldura, zvonul, sacra toropeală
Din cer, livezi, păduri, din pieptul meu,
Mă copleșesc… Sunt rușinat la gândul
A ceea ce pot fi și ce pot face
’N această minunată lumea-a formei,
Mișcării și culorii; fericirea
Mi-o-nchipui vrednică să stea alături
De slava lor. Să-ncep chiar astăzi
Să cat în cer sau iad înțelepciune
Și vlagă pe măsura frumuseții?
Cu gândul că-aș putea găsi ce vreau,
Să tulbur furnicarele și-n tufe
Să umblu după vietățile mărunte,
Scurt-trăitoare, poate fericite,
Din cele despre care nu știu nimic?
Sau să mă-mpac, vai, cu neîmpăcarea,
Ca un lăstun, cu aripile lui?
Iar la sfârșitul zilei să mă-ntreb
Ce-i frumusețea și ce-am vrut să spun
Prin fericire? Și să uit de toate,
Voios sau supărat, sau amândouă?
Ori să-nțeleg că fericit am fost
Adeseori, uitând că-s ferecat,
Că Timpul zboară și n-am cum să-l prind?
Din zi nu știu să mușc până la miez.
Edward Thomas traducere de Leon Levițchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2018 blog.ro-en.ro