16 Dec

„Frunze” de Mircea Ivănescu

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.
I would like to sit on the edge of the sidewalk
and wait for night to fall at the end of the street.
The loneliness
I now feel resembles still
the loneliness of my childhood,
when I did not know that time
is lost forever. Is there nothing that can redeem
that time? Is there not a single gesture
that remains true, even as I sit in the street,
my head buried in my hands?
The light crumbles on objects,
the objects turn into leaves,
they turn into leaves.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro