04 nov.
„Epitaph” de Richard Crashaw
| An Epitaph upon Husband and Wife Who died and were buried together |
pentru un soţ şi o soţie ce, răposând, au fost îngropaţi împreună. |
| To these whom death again did wed This grave ‘s the second marriage-bed. For though the hand of Fate could force ‘Twixt soul and body a divorce, It could not sever man and wife, Because they both lived but one life. Peace, good reader, do not weep; Peace, the lovers are asleep. They, sweet turtles, folded lie In the last knot that love could tie. Let them sleep, let them sleep on, Till the stormy night be gone, And the eternal morrow dawn; Then the curtains will be drawn, And they wake into a light Whose day shall never die in night. |
Când Moartea iar i-a cununat Li-i groapa noul nunţii-pat, Căci dacă poate-avana Soartă De corp un suflet să despartă, Nu-i chip a rupe soţ de soaţă Căci ei trăiră-aceeaşi viaţă. Nu plângeţi, lectori, ci priviţi-i: Columbe strâns legate-s mirii De laţul, ultim, al iubirii… Să doarmă dar, să doarmă până Va trece noaptea cea hapsână Şi zori eterni vor apărea; S-o trage-atuncea o perdea Şi amândoi se vor trezi Într-o de-apururi vie zi. |
| Richard Crashaw | traducere de Tudor Dorin |