14 Aug

„Elijah Browning” de Edgar Lee Masters

I was among multitudes of children
Dancing at the foot of a mountain.
A breeze blew out of the east and swept them as leaves,
Driving some up the slopes…. All was changed.
Here were flying lights, and mystic moons, and dream-music.
A cloud fell upon us. When it lifted all was changed.
I was now amid multitudes who were wrangling.
Then a figure in shimmering gold, and one with a trumpet,
And one with a sceptre stood before me.
They mocked me and danced a rigadoon and vanished….
All was changed again. Out of a bower of poppies
A woman bared her breasts and lifted her open mouth to mine.
I kissed her. The taste of her lips was like salt.
She left blood on my lips. I fell exhausted.
I arose and ascended higher, but a mist as from an iceberg
Clouded my steps. I was cold and in pain.
Then the sun streamed on me again,
And I saw the mists below me hiding all below them.
And I, bent over my staff, knew myself
Silhouetted against the snow. And above me
Was the soundless air, pierced by a cone of ice,
Over which hung a solitary star!
A shudder of ecstasy, a shudder of fear
Ran through me. But I could not return to the slopes—
Nay, I wished not to return.
For the spent waves of the symphony of freedom
Lapped the ethereal cliffs about me.
Therefore I climbed to the pinnacle.
I flung away my staff.
I touched that star
With my outstretched hand.
I vanished utterly.
For the mountain delivers to Infinite Truth
Whosoever touches the star!
Eram în mulţimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est şi i-a măturat ca pe nişte frunze
Dincolo de versanţi… Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare şi luni magice, şi se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor. Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulţimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, şi cineva cu o trompetă,
Şi încă cineva purtând sceptru au stat în faţa mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon şi pe urmă au dispărut…
Iarăşi s-a schimbat totul. Ieşind dintr-un lan de maci,
O femeie şi-a dezgolit sânii şi şi-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o. Gustul buzelor ei era sărat.
Mi-a lăsat sânge pe buze. M-am prăbuşit extenuat.
M-am ridicat şi m-am înălţat mai sus, dar o ceaţă ca aceea însoţind un iceberg
Mi-a acoperit paşii. Îmi era frig şi simţeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Şi am văzut cum ceţurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemişcat era străpuns de un ţurţure subţire de gheaţă
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine; dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanţilor —
Şi nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertăţii
Îmbrăţişau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce-mi mai aparţinea.
Cu braţul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.
Edgar Lee Masters traducere de Petru Dimofte

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro