* Călăraşi este denumire de loc, substantiv propriu neutru. Termenul primeşte şi elemente în familia lexicală, precum *călărăşean (substantiv masculin, cu pluralul călărăşeni şi adjectiv cu femininul călărăşeană/călărăşene) sau substantivul *călărăşeancă (feminin cu genitiv-dativul călărăşencei şi pluralul călărăşence).

* căluşul, numele jocului popular, apare ca noutate în DOOM2, deşi obiceiul constituie una dintre cele mai vechi tradiţii româneşti… motiv pentru care tind să consider că problema absenţei lui din scripte e mai curând o lipsă a vechiului dicţionar; substantivului neutru îi este indicată şi forma nearticulată – căluş

* cămin-spital intră şi el pe lista noilor achiziţii lingvistice; anterior, termenul era încorporat articolelor explicative pentru cuvântului cămin şi era ortografiat diferit (fără cratimă); acum a primit autonomie, dar presupun că sensul e acelaşi – „cămin (de bătrâni) în care se acordă asistenţă medicală”

* căpos este un termen familiar, adjectiv masculin cu pluralul căpoşi şi femininul căpoasă/căpoase; termenul are trei accepţii, pornind de la sensul propriu – „cu capul mare”, de la sensul pozitiv – „deştept”, şi de la cel figurat – „încăpăţânat”, ultimul fiind şi cel mai utilizat

! căpşună (fruct) poate fi utilizat conform opţiunii personale, ca să nu mai chinuie pe nimeni; substantivul feminin are genitiv-dativul căpşunii/căpşunei şi pluralul căpşuni/căpşune. În plus, dacă nu ne place asta, primim şi *căpşunică, termen cu genitiv-dativul căpşunelei, cu forma de plural (atunci când se referă la fructe) căpşunele.