20 Oct

Dicţionarul explicativ al limbii române şi enciclopedic de nume proprii

„Dicţionarul explicativ al limbii române şi enciclopedic de nume proprii”, o lucrare necesară publicului larg, conţine corpusul uzual al limbii române contemporane, înregistrând atât cuvintele vechi, moştenite, cât şi pe cele împrumutate în diverse etape de evoluţie a limbii noastre din idiomurile cu care limba română a intrat în contact, precum şi numeroase formaţii create în interiorul limbii române. Definiţiile, clare şi concentrate din punct de vedere semantic, sunt însoţite uneori de sinonime ale cuvintelor-titlu şi de indicaţii asupra ariei de răspândire, la unele cuvinte polisemantice şi la sensuri mai dificile inserându-se şi exemple edificatoare.

Autorii au acordat o atenţie specială neologismelor de ultimă oră, incluzând termeni noi, cu largă întrebuinţare în limba actuală, unii neînregistraţi în alte dicţionare. Pentru aceste unităţi lexicale s-a indicat, acolo unde era necesar, şi pronunţarea.

Partea de dicţionar enciclopedic în care sunt înregistrate numele proprii, va interesa, cu siguranţă, pe mulţi cititori. Aici sunt date informaţii succinte despre remarcabili oameni de ştiinţă şi cultură, laureaţi ai Premiului Nobel, personalităţi ale istoriei universale, despre cele mai cunoscute personaje mitologice, dar şi despre continente, ţări şi oraşe importante.

Semnatarii lucrării de faţă sunt cercetători cu experienţă ai Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, autori ai mai multor dicţionare şi lucrări normative de prestigiu, laureaţi ai Premiului Academiei. Numele lor acordă lucrării de faţă girul unor specialişti cunoscuţi, care au elaborat acest dicţionar în conformitate cu ultimele lucrări normative ale limbii române, în special cu noua variantă a „Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic” (DOOM, 2005) şi cu „Gramatica Academiei Române” (GALR, 2005).

Elena Ciobanu, cercetător principal III la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, autor de studii şi articole de specialitate, redactor la „Dicţionarul limbii române”, literele M, N, P, S, Editura Academiei Române, 1965 şi urm., „Dicţionarul explicativ al limbii româneW, Editura Academiei Române, 1975, „Dicţionar explicativ şi enciclopedic al limbii române”, Editura Floarea Darurilor, 1997, „Dicţionar român de neologisme”, Editura Floarea Darurilor – Editura Rotech Pro, 2000. În prezentul dicţionar, a lucrat literele R, S, Ş, T, Ţ, U, V, W, X, Y, Z.

Maria Păun, cercetător principal III la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, autor de studii şi articole de specialitate, redactor la „Dicţionarul limbii române”, litera S, Editura Academiei Române, 1965 şi urm., „Dicţionarul explicativ al limbii române. Supliment”, Editura Academiei Române, 1988, „Dicţionar explicativ şi enciclopedic al limbii române”, Editura Floarea Darurilor, 1997, „Dicţionar român de neologisme”, Editura Floarea Darurilor – Editura Rotech Pro, 2000, autor al „Dicţionarului integral de sinonime”, Editura Saeculum Vizual, 2002. În prezentul dicţionar, a lucrat literele D, E, F, G, H, I, Î, J, K, L, Simboluri şi abrevieri uzuale.

Magdalena Popescu-Marin, cercetător principal I la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, doctor în filologie, autor de studii şi articole de specialitate, coautor la „Gramatica limbii române”, Editura Academiei Române, 1963 şi 2005, „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, Editura Academiei Române, 1982, „Dicţionar explicativ şi enciclopedic al limbii române”, Editura Floarea Darurilor, 1997, „Dicţionar român de neologisme”, Editura Floarea Darurilor – Editura Rotech Pro, 2000, autor şi coordonator al volumului „Formarea cuvintelor în limba română din secolele 16-18”, Editura Academiei Române, 2007, autor al unor studii lingvistice de retoromană şi al unor traduceri beletristice din retoromană şi din franceză, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor Romanşi. În prezentul dicţionar, a lucrat literele A, B, C, Îndrumări pentru folosirea dicţionarului, Simboluri şi abrevieri uzuale, a revizuit Dicţionarul enciclopedic de nume proprii.

Zizi Ştefănescu-Goangă, cercetător principal III la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, autor de studii şi articole de specialitate, redactor la „Dicţionar invers”, Editura Academiei Române, 1957, „Dicţionarul limbii române contemporane”, Editura Academiei Române, 1958, „Dicţionarul limbii române”, literele M, N, P, S, Z, Editura Academiei Române, 1965 şi urm., „Dicţionar al limbii române literare contemporane”, Editura Academiei Române, 1965, „Dicţionarul explicativ al limbii române”, Editura Academiei Române, 1975, Editura Univers Enciclopedic, 1998, „Dicţionar al limbii române actuale”, Editura Curtea Veche, 1995, „Dicţionar elementar al limbii române actuale”, Editura Demiurg, 1995, „Dicţionar explicativ şi enciclopedic al limbii române”, Editura Floarea Darurilor, 1997, „Mic dicţionar al limbii române”, Editura Demiurg, 1999, „Dicţionar român de neologisme”, Editura Floarea Darurilor – Editura Rotech Pro, 2000. În prezentul dicţionar, a lucrat literele M, N, O, P, Q.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro