Arhiva categoriei 'Vorbe despre verbe'

29 Mai

a (se) mândri

Verbul a (se) mândri este un derivat al cuvântului de bază mândru, de la care ia și sensurile principale – „a fi mândru (de ceva sau de cineva), a trăi un sentiment de mândrie, a fi plin de orgoliu”. Sinonimele sunt, într-un mod interesat, nuanțate de sensul adjectivului, putând avea atât conotații pozitive, cât și negative: a (se) făli, a (se) fuduli, a se îngâmfa, a (se) lăuda.

Unul dintre cele mai ciudate aspecte ale termenului este o serie sinonimică ce m-a luat prin surprindere, menționată de Dicționarul de sinonime din 2002: a chibzui, a cugeta, a se gândi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta. Găsesc relativ surprinzătoare acceptarea lor, întrucât se face, astfel, referire la un sens învechit al verbului. Mă întreb dacă se mai folosește pe undeva…

Continuare »

22 Mai

a vorbi

Verbul a vorbi face parte din familia lexicală a substantivului vorbă (de la care s-a și format), însemnând „a avea facultatea de a articula cuvintele, a folosi graiul articulat; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții”, stabilind sinonimie cu a grăi, a rosti, a spune, a zice. Varianta intranzitivă se referă la „a sta de vorbă” (a comenta, a discuta, a se întreține, a se înțelege, a se învoi, a se sfătui, a tăifăsui) ori la „a face o expunere; a ține un discurs”.

Există și o mulțime de sensuri adiacente – „a se adresa cuiva” ori „a se exprima într-o anumită limbă” ori „a-și spune cuvântul, a-și exprima voința”. Cele mai frumoase mi se par sensurile figurate, de pildă, felul în care toate lucrurile din jur și toate faptele noastre vorbesc despre noi („a face dovadă; a pleda în favoarea cuiva” – a adeveri, a atesta, a confirma). Pe lângă sinonimele menționate până acum, ar mai fi foarte, foarte, foarte multe regionalisme și arhaisme; aleg, la întâmplare, a blești, a glăsi, a băsădi, a turvini, a vorovi etc. Antonimul pare a fi unul singur – a tăcea.

Continuare »

15 Mai

a (se) albăstri

Verbul a (se) albăstri este produs autohton, din albastru – care este, dacă mă întrebați pe mine, prima între culori (c-așa-mi place mie de mult). Atunci când are nuanță tranzitivă, verbul înseamnă „a da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru”, iar una dintre întrebuințări se referă exclusiv la „a clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală”.

Sensul figurat este, în același timp, intranzitiv și reflexiv – „a căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră”. Se folosește, despre om, când devine vânăt de mânie, iar în folclor, este utilizat când se vorbește despre ciocoi, care se deosebeau prin culoarea îmbrăcămintei (a hainelor orășenești), ori despre laptele subțiat cu apă.

Sinonimele nu sunt decât din sfera regionalismelor, care mi se par interesante și relativ numeroase: a (se) înălbăstri, a (se) învineți, a (se) mierii, a scrobi, a sini, a sinili, a vineți. E ciudat felul în care apar termeni noi pentru a nuanța semnificații deja utilizate și, aparent, autosuficiente.

Continuare »

08 Mai

a simplifica

Verbul a simplifica vine din limba latină – simplificare, pe filieră franceză – simplifier. Înseamnă, în accepția sa cea mai generală, „a face să fie (mai) simplu, mai puțin complicat”, având în vedere, în ultimă instanță, acțiunea de „a curăța de elemente secundare”. Cele mai des utilizate sinonime sunt a schematiza și a scurta, iar antonimul este, evident, a complica.

Termenul se folosește în matematică, referindu-se la „a reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun”, deci „a împărți cu aceeași valoare numitorul și numărătorul unei fracții sau ambii membri ai unei expresii algebrice”, scopul fiind de „a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă”.

Continuare »

01 Mai

a (se) dezechilibra

Verbul a (se) dezechilibra poate avea nuanță reflexivă și tranzitivă, vine din limba franceză (déséquilibrer) și nu are foarte multe înțelesuri, însă mi se pare mie că există, în lumea asta nouă în care trăim, o mulțime de situații în care își găsește utilizarea. Pe bună dreptate.

Înseamnă, mai întâi de toate, „a-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul, a ieși din starea de echilibru”, referindu-se la obiecte sau la poziția corpului uman. Sensul figurat poate avea în vedere pierderea judecății clare, a rațiunii.

Cealaltă accepție se referă la aspecte mai practice, cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane, cheltuielile întrecând veniturile, bugetul devenind astfel deficitar – „a face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.)”.

Continuare »

24 Apr

a (se) proteja

Verbul a (se) proteja vine din latinescul protegere, pe filieră franceză (protéger), și are atât nuanță tranzitivă, cât și reflexivă, însemnând, mai întâi de toate, „a (se) apăra de acțiuni exterioare dăunătoare, de un pericol; a avea în pază, a lua sub ocrotire”.

Termenul a căpătat și un sens suplimentar, echivalent cu „a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc.”, iar susținerea se poate face, deseori, în mod abuziv, acordând protecție adesea nemotivat și în detrimentul altora.

Sinonimele sunt extrem de numeroase: a acoperi, a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) apăra, a avantaja, a favoriza, a (se) feri, a încuraja, a (se) înlesni, a oblădui, a ocoli, a (se) ocroti, a părtini, a (se) păzi, a prezerva, a prií, a (se) prindori, a privilegia, a (se) propti, a (se) protegui, a salvgarda, a scuti, (se) sprijini, a supraveghea, a (se) susține, a veghea etc.

Continuare »

© 2017 blog.ro-en.ro