Arhiva categoriei 'Vorbe despre verbe'

21 ian.

a mieuna

Verbul a mieuna este derivat dintr-o interjecție, o onomatopee care imită strigătul pisicii. Termenul se referă, prin urmare, la aceste animale – „a scoate sunete prelungi caracteristice speciei, a scoate un mieunat, a face miau”, fiind sinonim cu a miorlăi, a mioni ori cu regionalismul a miorțăi.

Și, evident, cam asta e toată filosofia pisicească – ați putea să-mi ziceți… Așa o părea la prima vedere. Dar, după ce își ia omul mâță pe lângă casă, descoperă foarte repede că alta-i socoteala. Și nu-i simplă deloc!

Continuare »

14 ian.

a inciza

Verbul a inciza este un neologism venit din limba franceză (inciser) și are două sensuri, care derivă unul din altul, deși se folosesc în domenii diferite. Se referă, în primul rând, la țesuturi organice – „a face o incizie; a tăia cu un instrument chirurgical” și este utilizat cel mai des în medicină.

Cel de-al doilea sens are în vedere activitatea de ormanentare a unor obiecte din lut, din piatră etc. – „a orna cu ajutorul inciziilor, a scrijeli făcând anumite ornamente”. Dintre sinonime, dicționarele precizează a cresta, a scrijeli, a tăia.

Continuare »

07 ian.

a conclude

Verbul a conclude vine din limba latină, de unde a ajuns și în italiană, păstrând exact aceeași formă – concludere. La noi a pierdut teren în fața sinonimelor sale – a conchide, a încheia, față de care este mult mai rar folosit.

Prin urmare, înseamnă – la fel ca și în cazul verbelor echivalente ca sens – „a termina, trăgând o concluzie”. În mod eronat, multă lume îl folosește, în loc, pe a concluziona, neacceptat de norma literară.

Continuare »

24 dec.

a aromi

Pentru verbul a aromi, unele dicționare indică etimologie necunoscută. Este un cuvânt pe care l-am nimerit din întâmplare, căci îmi închipuiam că înseamnă altceva și am fost surprinsă să descopăr că mă înșelam, cel puțin parțial. Evident, semnificația la care mă gândisem avea legătură cu aromele…

Și verbul are, oarecum. O variantă fonetică mai veche era chiar a aroma, iar al doilea sens menționat acum de dicționare se referă la „a ameți cu un miros îmbătător”, în timp ce o utilizare arhaică însemna „a afuma pe cineva cu mirodenii” – a tămâia.

Însă prima accepție a verbului e „a fi cuprins de un somn ușor, superficial, lin, plăcut (și scurt)”, adică sinonim al lui a ațipi, a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti. Utilizările figurate sunt cel puțin două, una având legătură cu acest sens și fiind încă actuală, deși rar folosită, însemnând a calma, a liniști, a potoli, a ogoi.

Cel de-al doilea sens figurat se stabilește, cel mai ușor, prin echivalență cu verbe precum a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta (cu vorba), a seduce, a tenta, a trișa, a zăpăci.

Continuare »

17 dec.

a hui

În ciuda faptului că Micul dicționar academic îi dedică vreo trei articole diferite, pentru verbul a hui DEX-ul dă un singur sens (cel de care ne vom și ocupa mai îndeaproape). Este verb intranzitiv, o formație onomatopeică ce funcționează în registrul regional, însemnând „a face huiet, a răsuna prelung”.

Termenul a apărut, prin urmare, cumva imitativ, plecând de la sunete care sugerează vibrația aerului, la fel ca, de pildă, a vâjâi. Sinonimele sunt, mai mult sau mai puțin, variațiuni pe aceeași temă: a aui, a hăui, a hăuli, a răsuna, a vui și a clocoti (cu sens figurat).

Continuare »

10 dec.

a amâna

Verbul a amâna s-a format prin compunere, din prepoziția a și adverbul mâne (forma veche a lui mâine). Verbul este tranzitiv și înseamnă fie „a hotărî sau a trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial”, adică „a lăsa pentru altădată, a nu îndeplini ceva imediat”, fie „a purta cu vorba pe cineva”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, din registre stilistice diferite (cult, regional sau arhaic): a aștepta, a încetini, a îngădui, a întârzia, a lungi, a muta, a păsui, a prelungi, a remite, a tărăgăna, a tămânda, a temporiza, a tergiversa.

Continuare »

© 2019 blog.ro-en.ro