04 Apr
I’m nobody! Who are you?
Are you nobody, too?
Then there’s a pair of us — don’t tell!
They’d banish us, you know. |
Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? Se ştie?
Ori poate Nimeni eşti asemeni Mie?
Suntem deci o pereche? Taci, nu spune!
Pe dată ar afla o întreagă lume – |
How dreary to be somebody!
How public, like a frog
To tell your name the livelong day
To an admiring bog! |
Ce jalnic este – Cineva – să fii!
Ce public – ca un Brotac – în zarvă multă
Orăcăindu-şi numele – pe când
În admirare – o Mlaştină îl ascultă! |
| Emily Dickinson |
traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
28 Mar
To sit on rocks, to muse o’er flood and fell,
To slowly trace the forest’s shady scene,
Where things that own not man’s dominion dwell,
And mortal foot hath ne’er or rarely been;
To climb the trackless mountain all unseen,
With the wild flock that never needs a fold;
Alone o’er steeps and foaming falls to lean;
This is not solitude, ’tis but to hold
Converse with Nature’s charms, and view her stores unrolled. |
Să şezi visînd pe ţărm, pe lunci, pe stînci,
să mergi unde-i pădurea mai obscură,
în locuri unde tainele-s adînci
şi unde tu eşti cea dintîi făptură;
să vezi de sus ce alţii nu văzură,
s-ajungi pe culmi cu fiarele a sta,
s-admiri un pisc, un hău, o apă pură
nu-i a fi singur, ci a conversa
cu farmecul Naturii, cu măreţia sa. |
But midst the crowd, the hurry, the shock of men,
To hear, to see, to feel and to possess,
And roam alone, the world’s tired denizen,
With none who bless us, none whom we can bless;
Minions of splendour shrinking from distress!
None that, with kindred consciousness endued,
If we were not, would seem to smile the less
Of all the flattered, followed, sought and sued;
This is to be alone; this, this is solitude! |
Dar în mulţime, forfotă, foială,
s-auzi, să vezi, să simţi şi să posezi,
pierdut, pribeag, muncit de îndoială,
lipsit de ale dragostei dovezi,
neadecvat, scăzut, lovit de boală!
Să n-ai un prieten, un ortac, un frate,
să n-ai pe nime-n care să te-ncrezi,
cu milioane-n faţă şi în spate
e a fi singur, e singurătate! |
| Byron |
traducere de Paul Abucean |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 Mar
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar’ pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. |
To not forget our loving, should I a sign implore?
I’d ask for you, but dearest, you are your own no more.
Nor do I beg a flower from in your golden hair;
Forgetfulness, beloved, is but my single prayer. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 Mar
If aught of oaten stop, or pastoral song,
May hope, chaste Eve, to soothe thy modest ear,
Like thy own solemn springs,
Thy springs and dying gales; |
Dacă vreun zvon de nai sau vreun cânt rustic
Ţi-alintă-auzul blând, o, Seară castă,
Cum face, grav, pârâul
Şi boarea ta ce moare; |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
07 Mar
What lips my lips have kissed, and where, and why,
I have forgotten, and what arms have lain
Under my head till morning; but the rain
Is full of ghosts tonight, that tap and sigh |
Ce buze ale mele sărutară,
şi care braţe m-au cuprins fierbinte,
de ce şi unde, nu-mi aduc aminte.
Dar noaptea-mi bat în geam şi mă-nfioară |
Upon the glass and listen for reply,
And in my heart there stirs a quiet pain
For unremembered lads that not again
Will turn to me at midnight with a cry. |
strigoii ce se tânguie pe-afară;
şi doare, doare gândul că-nainte
veneau aci iubiţi să mă alinte,
şi nu mai vin să mă iubească iară. |
Thus in the winter stands the lonely tree,
Nor knows what birds have vanished one by one,
Yet knows its boughs more silent than before: |
Cum singur, fără cântători, copacul
se-ntreabă iarna unde-şi duc ei veacul,
cu crengi tot mai tăcute şi înfrânte, |
I cannot say what loves have come and gone,
I only know that summer sang in me
A little while, that in me sings no more. |
nici eu nu ştiu pe unde-i fiecine.
Dar ştiu că vara ce-a cântat în mine
o clipă doar, nicicând n-o să mai cânte. |
| Edna Saint Vincent Millay |
traducere de Paul Abucean |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
29 Feb
Tir‘d with all these, for restful death I cry:
As, to behold desert a beggar born,
And needy nothing trimm‘d in jollity,
And purest faith unhappily forworn, |
Scârbit de tot, izbava morţii chem,
cel drept cerşeşte, laşul îşi arogă,
nevolnic, a magnificenţii togă
şi gândul pur se stinge sub blestem. |
And gilded honour shamefully misplac‘d,
And maiden virtue rudely strumpeted,
And right perfection wrongfully disgrac‘d,
And strength by limping sway disabled, |
Cinstirea-i împărţită grosolan,
e pângărită casta feciorie,
perfecţiunea-i frântă de urgie
şi-ngenuncheat, orice sublim elan. |
And folly (doctor-like) controlling skill,
And simple truth miscall‘d simplicity,
And captive good attending captain ill.
And art made tongue-tied by authority, |
A artei gură trândavu-o astupă,
nerodul, iscusinţii-i porunceşte
şi adevărul singur se smereşte
robit mişelului ce stă să-l rupă. |
Tir‘d with all these, from these would I be gone
Save that, to die, I leave my love alone. |
Scârbit de tot, m-aş stinge fără glas,
dar dragostea, murind, cui să o las? |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!