Arhiva categoriei 'Paralele'

11 Oct

„October” de William Morris

O love, turn from the changing sea and gaze,
Down these grey slopes, upon the year grown old,
A-dying ‘mid the autumn-scented haze
That hangeth o’er the hollow in the wold,
Where the wind-bitten ancient elms infold
Grey church, long barn, orchard, and red-roofed stead,
Wrought in dead days for men a long while dead.
Iubire-ntoarce-ţi chipul dinspre mare,
Uite drumeagul coborând uşor.
Deasupra lui, a toamnei blândă boare
Învăluie întregul trist decor.
Străvechii ulmi semeţ se desfăşor
Pe lângă schit, livadă, şură, casă –
Sunt amintiri ce oamenii le lasă…
Come down, O love; may not our hands still meet,
Since still we live today, forgetting June,
Forgetting May, deeming October sweet? –
Oh, hearken! hearken! through the afternoon
The grey tower sings a strange old tinkling tune!
Sweet, sweet, and sad, the toiling year’s last breath,
To satiate of life, to strive with death.
Da, se prea poate să ne pierdem iar,
Trăind minutul şi uitând de mai,
Cu gândul la molatecul brumar.
Ascultă cum bătrânul turn dă grai
Tristeţilor în straniul lor alai!
Atinge anul cea din urmă strună,
Prea beat de viaţă moartea s-o răpună.
And we too – will it not be soft and kind,
That rest from life, from patience, and from pain,
That rest from bliss we know not when we find,
That rest from love which ne’er the end can gain?
– Hark! how the tune swells, that erewhile did wane!
Look up, love! – Ah! cling close, and never move!
How can I have enough of life and love?
Şi noi, n-am strânge oare-n suflet pace
Dacă-am lăsa de-o parte chin, răbdare,
Belşug cu neştiutele-i soroace
Şi dragoste ce-n veci de veci nu moare –
Auzi firava cântului chemare?
Iubire, stai alături, nu fugi!
Ah, mai am timp destul pentru-a iubi?
William Morris traducere de Victor Frunză

04 Oct

„Rest” de Christina Rossetti

O Earth, lie heavily upon her eyes;
Seal her sweet eyes weary of watching, Earth;
Lie close around her; leave no room for mirth
With its harsh laughter, nor for sound of sighs.
She hath no questions, she hath no replies,
Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth
Of all that irk’d her from the hour of birth;
With stillness that is almost Paradise.
Darkness more clear than noonday holdeth her,
Silence more musical than any song;
Even her very heart has ceased to stir:
Until the morning of Eternity
Her rest shall not begin nor end, but be;
And when she wakes she will not think it long.
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie,
Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ;
Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt
Trist vaier, nici stridentă voioşie.
Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e
Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând,
În, parcă, pacea raiului cel sfânt,
Mâhniri ursite nouă din pruncie.
Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă,
Tăcerea-ntrece cântecul de lire,
Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă;
Hăt până-n dimineaţa Veşniciei
Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i –
Şi n-o să-i pară lungă la trezire…
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

27 Sep

„Harp Song of the Dane Women” de Rudyard Kipling

What is a woman that you forsake her,
And the hearth-fire and the home-acre,
To go with the old grey Widow-maker?
De ce părăsiţi voi pe doamnele dane,
Şi vatra şi-ograda de două pogoane,
Spre-a merge cu Baba-ce-face-vădane?
She has no house to lay a guest in—
But one chill bed for all to rest in,
That the pale suns and the stray bergs nest in.
Conac să primească un oaspăt ea n-are –
Doar balia rece, atotprimitoare,
În care se-ncuibă sori pali şi gheţare.
She has no strong white arms to fold you,
But the ten-times-fingering weed to hold you—
Out on the rocks where the tide has rolled you.
Ea n-are braţ alb să te-nlănţuie bine,
Ci numai cu alge-ncâlcite te ţine –
Pe stânci und’ te-aduce mareea când vine.
Yet, when the signs of summer thicken,
And the ice breaks, and the birch-buds quicken,
Yearly you turn from our side, and sicken—
Şi totuşi, când semnele verii sporesc
(Cad ţurţuri, mestecenii înmuguresc)
De-aici, an de an, alte ţări vă momesc –
Sicken again for the shouts and the slaughters.
You steal away to the lapping waters,
And look at your ship in her winter-quarters.
Momiţi de măceluri şi chiot, un jind
Vă mână să-ncepeţi al mării colind,
Spre-al bărcii ponton de iernare pândind.
You forget our mirth, and talk at the tables,
The kine in the shed and the horse in the stables—
To pitch her sides and go over her cables.
Uitaţi de petreceri, de şoltice dane,
De boii, de caii din grajd şi saivane –
Şi-umblaţi pe la navă cu smoală şi-otgoane.
Then you drive out where the storm-clouds swallow,
And the sound of your oar-blades, falling hollow,
Is all we have left through the months to follow.
Cârmiţi apoi unde-s, hăt, nori de furtună;
Şi sunetul vâslei ce-a groază răsună,
E tot ce ne leagănă lună de lună.
Ah, what is Woman that you forsake her,
And the hearth-fire and the home-acre,
To go with the old grey Widow-maker ?
De ce părăsiţi voi pe doamnele dane,
Şi vatra şi-ograda de două pogoane,
Spre-a merge cu Baba-ce-face-vădane?
Rudyard Kipling traducere de Leon Leviţchi

20 Sep

„A Pict Song” de Rudyard Kipling

Rome never looks where she treads.
Always her heavy hooves fall
On our stomachs, our hearts or our heads;
And Rome never heeds when we bawl.
Her sentries pass on—that is all,
And we gather behind them in hordes,
And plot to reconquer the Wall,
With only our tongues for our swords.
Pe drum Roma calcă de-a dreptul.
Copitele-i greu ne apasă
Mereu capul, pântecul, pieptul;
De răcnete Romei nu-i pasă.
Străjerii trec ţepeni, şi noi
Din spate ne strângem în hoarde,
Vrem Zidul să-l luăm înapoi,
Cu-al vorbei tăiş, nu cu darde.
We are the Little Folk—we!
Too little to love or to hate.
Leave us alone and you’ll see
How we can drag down the State!
We are the worm in the wood!
We are the rot at the root!
We are the taint in the blood!
We are the thorn in the foot!
Noi – noi suntem Clanul-Pitic,
Prea mic spre-a-l iubi ori urî;
Ci daţi-ne pace un pic,
Şi Urbea vom şti doborî!
Noi suntem omida din lemne,
Suntem putregai în tulpini,
În sânge suspectele semne,
Noi suntem ca-n talpă un spin!
Mistletoe killing an oak—
Rats gnawing cables in two—
Moths making holes in a cloak—
How they must love what they do!
Yes—and we Little Folk too,
We are busy as they—
Working our works out of view—
Watch, and you’ll see it some day!
Guzganii când funia taie –
Când vâscul dă tufei de hac –
Când borţi sapă molia-n straie –
Grozav îi încântă ce fac!
Da – şi noi, Norodul-Pitic,
Suntem ca şi ei ocupaţi –
Urzim (…dar voi nu ştiţi nimic) –
Odată şi-odat’ o s-aflaţi!
No indeed! We are not strong,
But we know Peoples that are.
Yes, and we’ll guide them along
To smash and destroy you in War!
We shall be slaves just the same?
Yes, we have always been slaves,
But you—you will die of the shame,
And then we shall dance on your graves!
Nu, n-avem vlagă, dar ştim
Pe alţii mai vajnici ca noi.
Da, şi-o să-i călăuzim
Bucăţi să vă facă-n război!
Noi tot sclavi rămâne-vom? Bine!
Căci tot sclavi am fost şi nainte!
Voi – voi veţi muri de ruşine,
Şi vă vom dansa pe morminte!
We are the Little Folk, we, etc. Noi – noi suntem Clanul-Pitic etc.
Rudyard Kipling traducere de Tudor Dorin

13 Sep

„A Forsaken Garden” de Algernon Charles Swinburne

In a coign of the cliff between lowland and highland,
At the sea-down’s edge between windward and lee,
Walled round with rocks as an inland island,
The ghost of a garden fronts the sea.
A girdle of brushwood and thorn encloses
The steep square slope of the blossomless bed
Where the weeds that grew green from the graves of its roses
Now lie dead.
Pe-un pinten pietros între culmi şi câmpie,
La poala colinei mereu bântuită de vânt,
Cu stânci îngrădită, grădina stafie
Înfruntă al mării frământ.
Un brâu de spini şi ciulini cuprinde
Piezişa costişă de flori azi deşartă,
Iar iarba sălbatecă de pe-ale rozei morminte
E moartă.


Continuare »

06 Sep

„Remember” de Christina Rossetti

Remember me when I am gone away,
Gone far away into the silent land;
When you can no more hold me by the hand,
Nor I half turn to go yet turning stay.
Remember me when no more day by day
You tell me of our future that you plann’d:
Only remember me; you understand
It will be late to counsel then or pray.
Yet if you should forget me for a while
And afterwards remember, do not grieve:
For if the darkness and corruption leave
A vestige of the thoughts that once I had,
Better by far you should forget and smile
Than that you should remember and be sad.
Să nu mă uiţi când voi pleca departe,
Departe,-n ţara-n care, dragul meu,
De mână n-ai să mă mai ţii, nici eu
N-am să tot spun că plec, stând mai departe;
Când planuri pentru amândoi, măreţe,
Nu-mi vei putea descrie zi de zi.
Să-ţi aminteşti doar – prea târziu va fi
Ca să te rogi sau să mai dai poveţe.
Dar dacă ai să uiţi şi, altădată,
Îţi vei reaminti, nu te-ntrista;
Iar dacă visul mie drag cândva
Printre ruini va licări, mai bine
Să uiţi, zâmbind cu faţa-nseninată,
Nu să te-ncrunţi gândindu-te la mine.
Christina Rossetti traducere de Leon Leviţchi

© 2017 blog.ro-en.ro