Arhiva categoriei 'Paralele'

08 Mar

„I fear thy kisses, gentle maiden” de Percy Bysshe Shelley

I fear thy kisses, gentle maiden;
Thou needest not fear mine;
My spirit is too deeply laden
Ever to burthen thine.
De-al tău sărut mi-e teamă, fată,
Să nu te temi de-al meu.
Povară n-am să-ţi fiu vreodată:
Mi-e sufletul prea greu.
I fear thy mien, thy tones, thy motion;
Thou needest not fear mine;
Innocent is the heart’s devotion
With which I worship thine.
Mă tem de-a ta înfăţişare,
Să nu te temi de-a mea:
Curată-i inima cu care
O îndrăgesc pe-a ta.
Percy Bysshe Shelley traducere de Petre Solomon

01 Mar

„Sonnet XXIX” de Elizabeth Barrett Browning

I think of thee!—my thoughts do twine and bud
About thee, as wild vines, about a tree,
Put out broad leaves, and soon there ‘s nought to see
Except the straggling green which hides the wood.
Yet, O my palm-tree, be it understood
I will not have my thoughts instead of thee
Who art dearer, better! Rather, instantly
Renew thy presence; as a strong tree should,
Rustle thy boughs and set thy trunk all bare,
And let these bands of greenery which insphere thee
Drop heavily down,—burst, shattered, everywhere!
Because, in this deep joy to see and hear thee
And breathe within thy shadow a new air,
I do not think of thee—I am too near thee.
Gândind la tine, gândurile mele
ca viţele sălbatice–nconjoară
copacul, ce sub verdea lor povară
abia se vede prin frunzişuri grele.
Şi totuşi nu vreau, nalte palmier,
aceste gânduri locul tău să-l ţină;
tu-mi eşti mai scump. Arată-te-n lumină,
un trunchi ce pururi tinde către cer.
Tu lasă deci lianele-nnodate
să cadă-n fine de pe trunchiul tău.
Te văd, te-aud, – o, bucurii depline! –
respir în umbra ta, şi-ades se poate
să uit astfel a mă gândi la tine.
Sunt prea aproape ca s-o fac mereu.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Veronica Porumbacu

22 Feb

„Sorrows of Werther” de William Makepeace Thackeray

Werther had a love for Charlotte
Such as words could never utter;
Would you know how first he met her?
She was cutting bread and butter.
Iubea Werther pe Charlotte
Cât nu-ncape în cuvinte.
Când şi cum a cunoscut-o?
Ea făcea nişte plăcinte.
Charlotte was a married lady,
And a moral man was Werther,
And for all the wealth of Indies
Would do nothing for to hurt her.
Era juna măritată,
Iară el moral băiat:
Să-i fi dat şi lumea toată,
Vai! cum! n-ar fi atentat.
So he sigh’d and pin’d and ogled,
And his passion boil’d and bubbled,
Till he blew his silly brains out,
And no more was by it troubled.
Doar privea pierit şi ofu-i
Clocotea de da în foc,
Dar c-un glonţ în mintea-i proastă
A scăpat de chin pe loc.
Charlotte, having seen his body
Borne before her on a shutter,
Like a well-conducted person,
Went on cutting bread and butter.
Când văzu Charlotte mortul
Dus la locul cu morminte,
Ca o damă cum-se-cade
Mai făcu nişte plăcinte.
William Makepeace Thackeray traducere de Dan Duţescu

15 Feb

„Sonnet XLIII” de Elizabeth Barrett Browning

How do I love thee? Let me count the ways.
I love thee to the depth and breadth and height
My soul can reach, when feeling out of sight
For the ends of being and ideal grace.
I love thee to the level of every day’s
Most quiet need, by sun and candle-light.
I love thee freely, as men strive for right.
I love thee purely, as they turn from praise.
I love thee with the passion put to use
In my old griefs, and with my childhood’s faith.
I love thee with a love I seemed to lose
With my lost saints. I love thee with the breath,
Smiles, tears, of all my life; and, if God choose,
I shall but love thee better after death.
Cum te iubesc? Mai mult decât cuprind
Ce pot cuprinde fără de hotar
Cu sufletul, când spre supremul har
Mă simt cu-nfrigurare năzuind.
Mi-eşti drag ca zilnica-ndeletnicire
A gospodinei; te iubesc deplin
Precum cei însetaţi de-un drept destin,
Pur, ca acei ce fug de linguşire;
Ascuns, ca o copilă tulburată
De-nfiriparea unui gând lumesc
Şi cu credinţa ce s-a stins odată
Cu sfinţii ce-am pierdut; iubirea mea
E-ntreaga-mi viaţă; şi-am să te iubesc
Şi mai mult, poate, când te voi lăsa.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Leon Leviţchi

08 Feb

„The Sonnet IV” de William Wordsworth

Why art thou silent! Is thy love a plant
Of such weak fibre that the treacherous air
Of absence withers what was once so fair?
Is there no debt to pay, no boon to grant?
Yet have my thoughts for thee been vigilant–
Bound to thy service with unceasing care,
The mind’s least generous wish a mendicant
For nought but what thy happiness could spare.
Speak–though this soft warm heart, once free to hold
A thousand tender pleasures, thine and mine,
Be left more desolate, more dreary cold
Than a forsaken bird’s-nest filled with snow
‘Mid its own bush of leafless eglantine–
Speak, that my torturing doubts their end may know!
Tu taci, de ce? Iubirea ta e-o floare,
Aşa plăpândă-ncât o uscă vântul
Absenţei, vechiu-i farmec mohorându-l!
Nimic să dărui nu te simţi datoare?
Eu totuşi te-am învăluit cu gândul,
În slujba-ţi fără preget, cu fervoare,
Căci dorul meu, milogul şi flămândul,
Doar grija fericirii tale are.
Să-mi spui: acest cald suflet, care-odat’
Cu-a noastre dulci huzururi se hrănea,
Rămâne-va mai gol, mai îngheţat
Decât un cuib uitat şi-al nimănui
Printre măceşi uscaţi, şi plin de nea?
Mai scap de-al îndoielii chin? – să-mi spui…
William Wordsworth traducere de Tudor Dorin

01 Feb

„The Bridge Of Sighs” de Thomas Hood

One more Unfortunate,
Weary of breath,
Rashly importunate,
Gone to her death!
O altă oropsită,
Sătulă de-amar,
Călcă nesăbuită
Al morţii hotar!


Continuare »

© 2017 blog.ro-en.ro