Arhiva categoriei 'Paralele'

22 mai

„The Mythical Journey” de Edwin Muir

First in the North. The black sea-tangle beaches,
Brine-bitter stillness, tablet strewn morass,
Tall women against the sky with heads covered,
The witch’s house below the black-toothed mountain,
Wave-echo in the roofless chapel,
The twice-dead castle on the swamp-green mound,
Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight,
The level sun and the wild shooting shadows.
Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre,
Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri,
Femei înalte cu broboade-n cap,
Bordeiul vrăjitoarei într-un stei,
Ecou de ape-n paraclis pustiu,
Castelul mort pe dealul sur-verziu,
Amurg la prânz și foc în toiul nopții,
Un soare fix și umbre ce țâșnesc.


Continuare »

15 mai

„Lost Love” de Robert Graves

His eyes are quickened so with grief,
He can watch a grass or leaf
Every instant grow; he can
Clearly through a flint wall see,
Or watch the startled spirit flee
From the throat of a dead man.
Across two counties he can hear
And catch your words before you speak.
The woodlouse or the maggot’s weak
Clamour rings in his sad ear,
And noise so slight it would surpass
Credence–drinking sound of grass,
Worm talk, clashing jaws of moth
Chumbling holes in cloth;
The groan of ants who undertake
Gigantic loads for honour’s sake
(Their sinews creak, their breath comes thin);
Whir of spiders when they spin,
And minute whispering, mumbling, sighs
Of idle grubs and flies.
This man is quickened so with grief,
He wanders god-like or like thief
Inside and out, below, above,
Without relief seeking lost love.
De-atâta chin, privirea lui
S-a agerit: el vede cum
Sub ochi se-nalță iarba, vede
Ce-i dincolo de zid și fum
Și ce nălucă se desparte
De omul osândit de moarte.
Aude peste zeci de sate;
Pân-a-i vorbi, el luminat e.
Urechea tristă i-o surzește
Zvâcnirea unei cozi de pește,
Neputinciosul fir de iarbă
Plecat spre rouă ca s-o soarbă,
Roit de fluturi, viermi sau molii
Ce mursec straie și fotolii,
Năduful harnicei furnice
Când dă povara s-o ridice,
Spetindu-se căci vrea anume
Să nu-și păteze bunul nume,
Țesutul pânzei de paing
Și forfoteala ce-o încing
Gângăniile din astă lume.
Înconvoiat de dorul greu
Cutreieră prin lumea toată
Asemeni unui fur sau zeu
Și dragostea pierdută-și cată.
Robert Graves traducere de Leon Levițchi

08 mai

„Assault of Angels” de Michael Roberts

The mind trembles from the assault of angels;
Running in familiar light it sees the sea,
It remembers the dark subway and the lost fields of childhood,
It remembers the loneliness of first love and the end of a summer:
These are familiar and small.
Mintea tremura la gândul îngerescului asalt.
Alergând sub vechea-i rază marea o zărește iar,
Iar metroul trist ca noaptea, iar copilăria dusă,
Sfiiciunea-ntâiei dragosti și sfârșitul unei veri:
Mici și arhicunoscute lucruri.
But the assault of angels is more terrible: angels are invisible,
Angels cast no shadow, and their unpredicted motion
Moves the familiar shadows into light.
Angels cannot burn the fingers: unacknowledged,
They pass unseen. No one will ever know.
Refuse them: they have no claim to charity,
To ignore them offers a key to omniscience.
Angels breed darkness out of light, angels rejoice
In things we hate and fear.
Dar teribil e asaltul îngerilor invizibili,
Îngerii n-aruncă umbră și mișcarea lor pripită
Mută umbrele știute în lumină.
Îngerii nu pot să ardă degetele; contestați,
Ei trec nevăzuți și nimeni n-o să afle niciodată.
Alungați-i: n-au pretenții la filantropia noastră.
A-i nesocoti, aceasta-i cheia spre atotștiință.
Îngerii cresc întuneric din lumină și-i desfată
Ceea ce pe noi ne umple de repulsie și teamă.
Angels are the launching of a new ship,
Angels offer to inhabit the landscape of your body,
Angels will let you grow as a child grows,
They are your enemy: they will destroy you.
And a time comes when a man is afraid to grow,
A time comes when the house is comfortable and narrow.
A time when the spirit of life contracts.
Angels are at your door: admit them, now.
Îngerii sunt ca lansarea unei nave; ei sunt gata
Să trăiască în peisajul trupurilor omenești,
Să vă-ngăduie să creșteți precum crește un copil.
Îngerii vă sunt dușmanii, îngerii vor să vă piardă.
Vine-o vreme când li-e teamă oamenilor să mai crească,
Vine-o vreme când căminul e îndestulat și strâmt.
Vine-o vreme când, cu-ncetul, duhul vieții se zgârcește.
Îngerii-s în fața ușii: deschideți-le acum.
Michael Roberts traducere de Leon Levițchi

01 mai

„The Legs” de Robert Graves

There was this road,
And it led up-hill,
And it led down-hill,
And round and in and out.
Acesta era drumul,
Ducea în sus,
Ducea în jos,
Încoace și încolo.


Continuare »

24 apr.

„What the Chairman Told Tom” de Basil Bunting

Poetry? It’s a hobby.
I run model trains.
Mr. Shaw there breeds pigeons.
Scrii Poezii? E-un hobby.
Eu cumpăr trenulețe.
Shaw crește porumbei.


Continuare »

17 apr.

„Everyone Sang” de Siegfried Sassoon

Everyone suddenly burst out singing;
And I was filled with such delight
As prisoned birds must find in freedom,
Winging wildly across the white
Orchards and dark-green fields; on – on – and out of sight.
Ca la un semn, au început să cânte,
Iar eu am fost curpins de bucurie
Ca un cintez scăpat de după gratii
Ce zboară nebunește. Jos – câmpie,
Livezi în floare, dealuri și el, sus, mai sus, pierind în zarea albăstrie
Everyone’s voice was suddenly lifted;
And beauty came like the setting sun:
My heart was shaken with tears; and horror
Drifted away … O, but Everyone
Was a bird; and the song was wordless; the singing will never be done.
Au înălțat ei, toți, un singur cânt,
Frumos cum este bolta înstelată
Iar sufletul mi s-a umplut de lacrimi
Și spaimele-au plecat și lumea toată
Era cintezi; și cântul fără vorbe cântatul nu va-ncepe niciodată.
Siegfried Sassoon traducere de Veronica Focșăneanu

© 2019 blog.ro-en.ro