Arhiva categoriei 'Paralele'

15 Noi

„The Prodigal Son” de Rudyard Kipling

Here come I to my own again,
Fed, forgiven and known again,
Claimed by bone of my bone again
And cheered by flesh of my flesh.
The fatted calf is dressed for me,
But the husks have greater zest for me,
I think my pigs will be best for me,
So I’m off to the Yards afresh.
Întorsu-m-am, iată, iar acasă,
Iertat şi primit iar în casă,
Drăgălit de cosângeni ca să
Îi las a mă strânge la sân.
Din viţelul cel gras în blid mi-au pus,
Dar roşcovele-mi par mai presus…
Şi ei blânzi ca porcii mei blânzi parcă nu-s,
Aşa că plec iar la stăpân.


Continuare »

08 Noi

„Ode to the West Wind” de Percy Bysshe Shelley

I
O wild West Wind, thou breath of Autumn’s being,
Thou, from whose unseen presence the leaves dead
Are driven, like ghosts from an enchanter fleeing,
I
O, vânt de-apus, suflare-a Toamnei crunte,
De care fug – cum fug de-un vrăjitor
Nălucile – noroadele mărunte,
Yellow, and black, and pale, and hectic red,
Pestilence-stricken multitudes: O thou,
Who chariotest to their dark wintry bed
Gălbui sau negre, ale frunzelor –
Tu, care duci în goana ta sireapă
Seminţele spre paturile lor,
The winged seeds, where they lie cold and low,
Each like a corpse within its grave, until
Thine azure sister of the Spring shall blow
Unde vor zace ca un hoit în groapă
Până ce Primăvara – sora ta –
De trâmbiţă să sune va să-nceapă
Her clarion o’er the dreaming earth, and fill
(Driving sweet buds like flocks to feed in air)
With living hues and odours plain and hill:
Deasupra gliei, şi va adăpa
Cu aer cârdul florilor, umplând
Cu-arome şi culori orice vâlcea –
Wild Spirit, which art moving everywhere;
Destroyer and preserver; hear, oh hear!
O, duh ce, pretutindenea trecând,
Distrugi şi aperi, te aud suflând!


Continuare »

01 Noi

„Keith of Ravelston” de Sydney Thompson Dobell

The murmur of the mourning ghost
That keeps the shadowy kine,
‘O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!’
Aşa se tânguia fantasma
Care năluci de vaci păzea:
„O, Keith din Ravelston, mi-a fost
Osânda stirpei tale, grea…”


Continuare »

25 Oct

„Up-Hill” de Christina Rossetti

Does the road wind up-hill all the way?
Yes, to the very end.
Will the day’s journey take the whole long day?
From morn to night, my friend.
Au calea tot în sus va năzui?
– Da, până la sfârşit, mereu.
Durează-al zilei drum întreaga zi?
– Din zori în seară, dragul meu.
But is there for the night a resting-place?
A roof for when the slow dark hours begin.
May not the darkness hide it from my face?
You cannot miss that inn.
Dar s-o găsi vreun cuib tihnit sub stele,
Pentru-ale nopţii ore-ntunecate?
Pot beznele-a-l fura privirii mele?
– Să treci de hanu-acela nu se poate.
Shall I meet other wayfarers at night?
Those who have gone before.
Then must I knock, or call when just in sight?
They will not keep you standing at that door.
Mai întâlnesc alţi, noaptea, călători?
– Cei altă dată duşi.
Ajuns la porţi, să bat de multe ori?
– Nu te vor ţine-acolo pe la uşi.
Shall I find comfort, travel-sore and weak?
Of labour you shall find the sum.
Will there be beds for me and all who seek?
Yea, beds for all who come.
Slab, istovit de drum, găsesc hodină?
– Aici să-ţi afli tihna poţi.
Şi truda mea şi-a tuturor se-alină?
– Da, sunt culcuşuri pentru toţi.
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

18 Oct

„Autumn” de Thomas Hood

The autumn skies are flushed with gold,
And fair and bright the rivers run;
These are but streams of winter cold,
And painted mists that quench the sun.
De aur ud e-al Toamnei cer,
Şi aleargă gârle lucitoare;
Dar ele-aduc iernatic ger
Şi ceţi ce tabără spre soare.
In secret boughs no sweet birds sing,
In secret boughs no bird can shroud;
These are but leaves that take to wing,
And wintry winds that pipe so loud.
Prin crângul tainic sturzi nu sunt,
Prin cârnguri sturzul nu se-aude;
Ci frunze-s doar, zburând pe vânt,
Şi zvon de vijelii zălude.
‘Tis not trees’ shade, but cloudy glooms
That on the cheerless valleys fall;
The flowers are in their grassy tombs,
And tears of dew are on them all.
Sub pomi nu-i umbră, pâcle-s doar,
Ce cad pe văile-ntristate;
Flori zac pe fânul funerar,
Şi-i rouă – lacrimi – peste toate.
Thomas Hood traducere de Tudor Dorin

11 Oct

„October” de William Morris

O love, turn from the changing sea and gaze,
Down these grey slopes, upon the year grown old,
A-dying ‘mid the autumn-scented haze
That hangeth o’er the hollow in the wold,
Where the wind-bitten ancient elms infold
Grey church, long barn, orchard, and red-roofed stead,
Wrought in dead days for men a long while dead.
Iubire-ntoarce-ţi chipul dinspre mare,
Uite drumeagul coborând uşor.
Deasupra lui, a toamnei blândă boare
Învăluie întregul trist decor.
Străvechii ulmi semeţ se desfăşor
Pe lângă schit, livadă, şură, casă –
Sunt amintiri ce oamenii le lasă…
Come down, O love; may not our hands still meet,
Since still we live today, forgetting June,
Forgetting May, deeming October sweet? –
Oh, hearken! hearken! through the afternoon
The grey tower sings a strange old tinkling tune!
Sweet, sweet, and sad, the toiling year’s last breath,
To satiate of life, to strive with death.
Da, se prea poate să ne pierdem iar,
Trăind minutul şi uitând de mai,
Cu gândul la molatecul brumar.
Ascultă cum bătrânul turn dă grai
Tristeţilor în straniul lor alai!
Atinge anul cea din urmă strună,
Prea beat de viaţă moartea s-o răpună.
And we too – will it not be soft and kind,
That rest from life, from patience, and from pain,
That rest from bliss we know not when we find,
That rest from love which ne’er the end can gain?
– Hark! how the tune swells, that erewhile did wane!
Look up, love! – Ah! cling close, and never move!
How can I have enough of life and love?
Şi noi, n-am strânge oare-n suflet pace
Dacă-am lăsa de-o parte chin, răbdare,
Belşug cu neştiutele-i soroace
Şi dragoste ce-n veci de veci nu moare –
Auzi firava cântului chemare?
Iubire, stai alături, nu fugi!
Ah, mai am timp destul pentru-a iubi?
William Morris traducere de Victor Frunză

© 2017 blog.ro-en.ro