Arhiva categoriei 'Traduceri'

17 oct.

„Living” de Harold Monro

Slow bleak awakening from the morning dream
Brings me in contact with the sudden day.
I am alive – this I.
I let my fingers move along my body.
Realization warns them, and my nerves
Prepare their rapid messages and signals.
While Memory begins recording, coding,
Repeating; all the time Imagination
Mutters: You’ll only die.
Abia trezit din visul dimineții,
Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi.
Acesta, eu, sunt viu.
Mă-ncredințez când trupul mi-l ating
Cu degetele; nervii toți sunt gata
Pentru mesaje și semnale fulger,
Memoria-ncifrează sau repetă
Iar fantezia murmură mereu:
Tot vei muri.
Here’s a new day. O Pendulum move slowly!
My usual clothes are waiting on their peg.
I am alive – this I.
And in a moment Habit, like a crane,
Will bow its neck and dip its pulleyed cable,
Gathering me, my body, and our garment,
And swing me forth, oblivious of my question,
Into the daylight – why?
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet!
Costumul mă așteaptă în cuier.
Acesta, eu, sunt viu.
Și obiceiul, ca o macara,
Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface
Cu trup și haine și să mă azvârle
În plină zi, uitând de întrebarea
Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce?
Aș vrea și eu să știu!
I think of all the others who awaken,
And wonder if they go to meet the morning
More valiantly than I;
Nor asking of this Day they will be living:
What have I done that I should be alive?
O, can I not forget that I am living?
How shall I reconcile the two conditions:
Living, and yet – to die?
Atâția alții cari fac ochi devreme
Întâmpină, adică, dimineața
Mai râzători?
Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață:
Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc?
Nu aș putea cumva să uit că-s viu?
Și cum să-mpac cele două condiții:
Trăind, totuși să mori?
Between the curtains the autumnal sunlight
With lean and yellow finger points me out;
The clock moans: Why? Why? Why?
But suddenly, as if without a reason,
Heart, Brain, and Body, and Imagination
All gather in tumultuous joy together,
Running like children down the path of morning
To fields where they can play without a quarrel:
A country I’d forgotten, but remember,
And welcome with a cry.
Printre perdele, soarele de toamnă
Cu degete gălbuie mă arată;
Pendula geme: De ce oare?
Deodată, parcă fără-ndreptățire,
Trup, creier, inimă și-nchipuire
Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați
Și-aleargă pe cărarea dimineții
Spre-un câmp de joacă și de voie bună:
Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi
Și încântări.
O cool glad pasture; living tree, tall corn,
Great cliff, or languid sloping sand, cold sea,
Waves; rivers curving; you, eternal flowers,
Give me content, while I can think of you:
Give me your living breath!
Back to your rampart, Death.
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic,
Nisip curgând molatic, rece mare,
Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne,
Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea,
Suflarea voastră voie.
Tu, moarte, du-te în chilie.
Harold Monro traducere de Leon Levițchi

11 oct.

Ieşire cu bucluc

Doar că „knob” transformat în verb nu înseamnă ce cred ei :D

10 oct.

„October” de Edward Thomas

The green elm with the one great bough of gold
Lets leaves into the grass slip, one by one, –
The short hill grass, the mushrooms small milk-white,
Harebell and scabious and tormentil,
That blackberry and gorse, in dew and sun,
Bow down to; and the wind travels too light
To shake the fallen birch leaves from the fern;
The gossamers wander at their own will.
At heavier steps than birds’ the squirrels scold.
The rich scene has grown fresh again and new
As Spring and to the touch is not more cool
Than it is warm to the gaze; and now I might
As happy be as earth is beautiful,
Were I some other or with earth could turn
In alternation of violet and rose,
Harebell and snowdrop, at their season due,
And gorse that has no time not to be gay.
But if this be not happiness, – who knows?
Some day I shall think this a happy day,
And this mood by the name of melancholy
Shall no more blackened and obscured be.
Stufosul ulm cu aurită coamă
În iarba moale frunzele-și așterne;
Zambilele, spica, murul, pirul,
Grozama scundă, alba ciupercuță,
Sub rouă se înclină și sub soare.
Prea gingaș bate vântul ca să miște
Frunzișul de mesteacăn din ferigi;
Adie funigeii și, ușoare
Ca fulgul, veverițe se întrec.
Iar este nou și diafan tabloul,
Iar este caldă boarea primăverii,
Iar prinde viață trupul – de-aș putea
Să fiu la fel de fericit precum
E-mbietor pământul – cât n-aș da
Să mă acopăr, după anotimp,
Cu ghiocei, brândușe, trandafiri,
Grozame ce n-au cunoscut tristețea!
Chiar dacă fericirea-i altceva,
Odată, ziua-aceasta o să-mi pară
O culme-a fericirii; și-mi voi spune
Că până și mâhnirea nu e grea…
Edward Thomas traducere de Veronica Focșăneanu

03 oct.

„Falling Asleep” de Siegfried Sassoon

Voices moving about in the quiet house:
Thud of feet and a muffled shutting of doors:
Everyone yawning. Only the clocks are alert.
Glasuri stârnite în casa tăcută;
Tropot de tălpi și uși închise fără zgomot;
Cască toți. Numai perdelele sunt vioaie.
Out in the night there’s autumn-smelling gloom
Crowded with whispering trees; across the park
A hollow cry of hounds like lonely bells:
And I know that the clouds are moving across the moon;
The low, red, rising moon. Now herons call
And wrangle by their pool; and hooting owls
Sail from the wood above pale stooks of oats.
Afară, mirosind a toamnă, un întuneric
Ticsit de pomi șoptitori; în parc,
Lătrat surd de câini, ca dangătele stinghere;
Iar eu știu că norii se-aleargă pe lună,
Pe luna ce răsare undeva jos, roșie, bâtlanii țipă
Și se sfădesc lângă lac; bufința strigă
Plutind dinspre pădure peste stoguri de ovăs.
Waiting for sleep, I drift from thoughts like these;
And where to-day was dream-like, build my dreams.
Music … there was a bright white room below,
And someone singing a song about a soldier,
One hour, two hours ago: and soon the song
Will be ‘last night’: but now the beauty swings
Across my brain, ghost of remembered chords
Which still can make such radiance in my dream
That I can watch the marching of my soldiers,
And count their faces; faces; sunlit faces.
Aștept somnul, părăsind asemenea gânduri
Și țesându-mi visele acolo unde azi a fost un basm.
Muzică… la parter era o odaie frumoasă și albă,
Cineva cânta despre un soldat,
Acum un ceas-două; cântectul, curând,
Va fi “aseară”; acum însă frumusețea
Îmi flutură prin minte – strigoi de acorduri
Pe care le mai înfiripă; și acestea aduc
Atâta lumină în visele mele
Că-i văd pe soldați cum pășesc rânduri-rânduri
Și fețele lor însorite le văd,
Le văd și le număr.
Falling asleep … the herons, and the hounds….
September in the darkness; and the world
I’ve known; all fading past me into peace.
Adorm… Bâtlanii și dulăii…
Septembrie pe întuneric; lumea
Ce-o știu; pe lângă mine toate trec,
Apoi se sting în pace.
Siegfried Sassoon traducere de Leon Levițchi

26 sept.

„Lament” de Frank Stuart Flint

The young men of the world
Are condemned to death.
They have been called up to die
For the crime of their fathers.
Ai lumii tineri
Sunt osândiți la moarte.
Au fost chemați să moară
Pentru a taților ticăloșie.


Continuare »

20 sept.

Electricitate!

Nu se ştie niciodată de unde sare :)

© 2018 blog.ro-en.ro