01 mai
„The Legs” de Robert Graves
| There was this road, And it led up-hill, And it led down-hill, And round and in and out. |
Acesta era drumul, Ducea în sus, Ducea în jos, Încoace și încolo. |
Arhiva categoriei 'Poezie'
24 apr.
„What the Chairman Told Tom” de Basil Bunting
| Poetry? It’s a hobby. I run model trains. Mr. Shaw there breeds pigeons. |
Scrii Poezii? E-un hobby. Eu cumpăr trenulețe. Shaw crește porumbei. |
17 apr.
„Everyone Sang” de Siegfried Sassoon
| Everyone suddenly burst out singing; And I was filled with such delight As prisoned birds must find in freedom, Winging wildly across the white Orchards and dark-green fields; on – on – and out of sight. |
Ca la un semn, au început să cânte, Iar eu am fost curpins de bucurie Ca un cintez scăpat de după gratii Ce zboară nebunește. Jos – câmpie, Livezi în floare, dealuri și el, sus, mai sus, pierind în zarea albăstrie |
| Everyone’s voice was suddenly lifted; And beauty came like the setting sun: My heart was shaken with tears; and horror Drifted away … O, but Everyone Was a bird; and the song was wordless; the singing will never be done. |
Au înălțat ei, toți, un singur cânt, Frumos cum este bolta înstelată Iar sufletul mi s-a umplut de lacrimi Și spaimele-au plecat și lumea toată Era cintezi; și cântul fără vorbe cântatul nu va-ncepe niciodată. |
Siegfried Sassoon | traducere de Veronica Focșăneanu |
10 apr.
„Lament for Pasiphaë” de Robert Graves
| Dying sun, shine warm a little longer! My eye, dazzled with tears, shall dazzle yours, Conjuring you to shine and not to move. You, sun, and I all afternoon have laboured Beneath a dewless and oppressive cloud– a fleece now gilded with our commen grief That this must be a night without a moon. Dying sun, shine warm a little longer! |
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta! Orbiți de lacrimi, ochii mei te vor orbi. Rugându-te să strălucești necontenit, Cu tine, Soare, sufăr azi de la amiază Sub apăsarea unui nor lipsit de rouă – Un caier aurit de jalea-amândurora Că trebuie să vină noaptea fără lună. Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta! |
| Faithless she was not: she was very woman, Smiling with dire impartiality, Sovereign, with heart unmatched, adored of men, Until Spring’s cuckoo with bedraggled plumes Tempted her pity and her truth betrayed. Then she who shone for all resigned her being, And this must be a night without a moon. Dying sun, shine warm a little longer! |
N-a fost necredincioasă; feminină doar; Zâmbește deci curat și nepărtinitor, Monarh cu suflet de-aur, adorat de toți. Până când cucul primăverii cu murdare pene, Îi stoarse mila și onoarea i-o trădă. Ea care pentru toți lucea, ființa și-a cedat, Și trebuie să vină noaptea fără lună; Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta! |
Robert Graves | traducere de Andrei Bantaș |
03 apr.
„Was He Married?” de Stevie Smith
|
Was he married, did he try To support as he grew less fond of them Wife and family? |
A fost căsătorit, a căutat Să-și sprijine soția și copiii Când nu i-au mai plăcut? |
| No, He never suffered such a blow. |
Nu. De-asemeni lovituri a fost scutit. |
27 mart.
„Lonely Love” de Edmund Blunden
| I love to see those loving and beloved Whom Nature seems to have spited; unattractive, Unnoticeable people, whose dry track No honey-drop of praise, or understanding, Or bare acknowledgement that they existed, Perhaps yet moistened. Still, they make their world. |
Nespus de dragi îmi sunt îndrăgostiții Ce par nesocotiți de Firea însăși – Urâți, oameni de rând cu traiul searbăd, Necunoscând răsfăț sau vorbă bună, Uitați, fără să știe că trăiesc; Și, totuși, dânși au o lume-a lor. |
| She with her arm in his – O Fate, be kind, Though late, be kind; let her never cause To live outside her dream, nor unadore This underling in body, mind and type, No part from him what makes her dwarfish form Take grace and fortune, envy’s antitone. |
La brațul lui, ea ghemuită… Soartă! Deși târziu, aibi milă! Lasă-i vraja Ce și-a țesut în vis, n-o sfătui Să nu-l iubeasă pe-acest prost schilod Și nici pe el cumva să-și deie seama Că trupul ei pitic stârnește plânsul. |
| I saw where through the plain a river and road Ran quietly, and asked no more event Than sun and rain and wind, and night and day, Two walking – from what cruel show escaped? Deformity, defect of mind their portion. But I forgot the rest of that free day of mine, And in what flowerful coils, what airy music It led me there and on; those two I see Who, loving, walking slowly, saw not me, But shared with me the strangest happiness. |
Pe câmp, acolo unde merg agale Un râu și-un drum, cerând doar noapte, zi, Lumină, ploaie, mi-a fost dat să văd Doi tineri – din ce teatru crud scăpați? Diformi, păreau că nu au mintea-ntregă. Din gândul meu pieri orice “atunci” Și-mi năvăli în suflet dulce zvon Plin de miresme; ei nu m-au văzut – Dar cum mergeau, îndrăgostiți, alene, Le-mpărtășeam ciudata bucurie. |
Edmund Blunden | traducere de Veronica Focșăneanu |