Arhiva categoriei 'Poezie'

26 Iul

„Love and Age” de Thomas Love Peacock

I Play’d with you ‘mid cowslips blowing,
When I was six and you were four;
When garlands weaving, flower-balls throwing,
Were pleasures soon to please no more.
Through groves and meads, o’er grass and heather,
With little playmates, to and fro,
We wander’d hand in hand together;
But that was sixty years ago.
Zburdam cu tine prin aglici,
Tu cinci, eu şapte-ani având;
Făceam din flori ghirlande mici,
Plăceri ce le-am uitat curând.
Umblam cu alţi zglobii ca noi
Pe deal, prin crâng, livezi şi lunci,
Tot mână-n mână amândoi –
Dar ani şaizeci au curs de-atunci.


Continuare »

19 Iul

„Echo” de Christina Rossetti

Come to me in the silence of the night;
Come in the speaking silence of a dream;
Come with soft rounded cheeks and eyes as bright
As sunlight on a stream;
Come back in tears,
O memory, hope, love of finished years.
Te-aştept să vii în liniştitul nopţii ceas,
Te-aştept mereu în visul mut dar grăitor,
Te-aştept să vii cu ochi senini şi dulce glas
Ca susur de izvor.
Să vii plângând,
Iubire destrămată prea curând.
O dream how sweet, too sweet, too bitter sweet,
Whose wakening should have been in Paradise,
Where souls brimfull of love abide and meet;
Where thirsting longing eyes
Watch the slow door
That opening, letting in, lets out no more.
O, vis, o, dulce, amar şi dulce vis,
Din care deşteptaţi, cu alţi îndrăgostiţi
La fel ca noi, ne-am fi trezit în paradis
De doruri mistuiţi.
Vezi poarta, iată,
Ea se deschide şi se-nchide doar o dată.
Yet come to me in dreams, that I may live
My very life again though cold in death:
Come back to me in dreams, that I may give
Pulse for pulse, breath for breath:
Speak low, lean low
As long ago, my love, how long ago.
Revino-n visul meu, de-ai şti cât te aştept!
Voi încerca înfiorata viaţă-n moarte.
Bătaia inimilor noastre un singur piept
În el o să le poarte.
Să me dezmierzi
Ca altădat’, când nu credeam c-ai să mă pierzi.
Christina Rossetti traducere de Virgil Frunză

12 Iul

„How They Brought the Good News from Ghent to Aix” de Robert Browning

I sprang to the stirrup, and Joris, and he;
I gallop’d, Dirck gallop’d, we gallop’d all three;
“Good speed !” cried the watch, as the gate-bolts undrew;
“Speed!” echoed the wall to us galloping through;
Behind shut the postern, the lights sank to rest,
And into the midnight we gallop’d abreast.
Săltai, dar, în şea, apoi Joris – şi dânsul – şi-alei!
Pornirăm galop – şi Dick, nebuneşte – tustrei.
„Drum bun!” spuse straja trăgând de zăvor;
„Bum!” zidul-ecou, când trecurăm în zbor.
Se trase podişca, lumina se stinse adânc.
Spre miezul de noapte, oblânc la oblânc!


Continuare »

05 Iul

„A London Fête” de Coventry Patmore

All night fell hammers, shock on shock;
With echoes Newgate’s granite clang’d:
The scaffold built, at eight o’clock
They brought the man out to be hang’d.
Then came from all the people there
A single cry, that shook the air;
Mothers held up their babes to see,
Who spread their hands, and crow’d for glee;
Here a girl from her vesture tore
A rag to wave with, and join’d the roar;
There a man, with yelling tired,
Stopp’d, and the culprit’s crime inquired;
A sot, below the doom’d man dumb,
Bawl’d his health in the world to come;
These blasphemed and fought for places;
Those, half-crush’d, cast frantic faces,
To windows, where, in freedom sweet,
Others enjoy’d the wicked treat.
At last, the show’s black crisis pended;
Struggles for better standings ended;
The rabble’s lips no longer curst,
But stood agape with horrid thirst;
Thousands of breasts beat horrid hope;
Thousands of eyeballs, lit with hell,
Burnt one way all, to see the rope
Unslacken as the platform fell.
The rope flew tight; and then the roar
Burst forth afresh; less loud, but more
Confused and affrighting than before.
A few harsh tongues for ever led
The common din, the chaos of noises,
But ear could not catch what they said.
As when the realm of the damn’d rejoices
At winning a soul to its will,
That clatter and clangour of hateful voices
Sicken’d and stunn’d the air, until
The dangling corpse hung straight and still.
The show complete, the pleasure past,
The solid masses loosen’d fast:
A thief slunk off, with ample spoil,
To ply elsewhere his daily toil;
A baby strung its doll to a stick;
A mother praised the pretty trick;
Two children caught and hang’d a cat;
Two friends walk’d on, in lively chat;
And two, who had disputed places,
Went forth to fight, with murderous faces.
În Newgate toată noaptea-au bocănit
Ciocane şi-a răspuns, ritmic, granit.
Tacâmul fiind gata, la opt – bang! –
L-au scos pe omul bun de pus în ştreang;
Şi, iată, toată gloata adunată
A scos un urlet, unul, dintr-o dată,
Pe prunci mămicile-i săltau în sus
Şi ei vedeau şi gângureau nespus;
O fată-şi rupse din jupon un petic
Şi-l flutura mereu, strigând bezmetic;
Un tânăr, de strigare răguşit,
Se informa ce crime-a săvârşit.
Beat mort, cutare îi ura de zor
La mulţi ani pe tărâmul viitor.
Făcându-şi loc, mulţi înjurau pe şleau;
Mulţi, ofensaţi, striviţi, se-ngrămădeau
Pe la ferestre, unde-n voie-atâţi
Priveau spectacolul, înnebuniţi.
Se-apropie momentul aşteptat;
Bătaia pentru locuri a-ncetat;
Nu mai auzi cumplite-njurături,
Nu se mai văd decât căscate guri;
În mii de piepturi nerăbdarea creşte,
Mii de orbite ard diavoleşte;
Privirea tuturor e îndreptată
Spre trapa care va cădea îndată.
Şi cade. Şi frânghia se întinde.
Re-ncepe larma, mai puţin fierbinte
Dar mai spăimântătoare ca-nainte.
Un răget, două, vor să-ndrume iar
Tumultul gloatei, însă e-n zadar
Căci de-nţeles nu înţelege nimeni.
Aşa cum a damnaţilor mulţime
Se bucură când mai câştigă-un suflet,
S-au veselit şi-acele glasuri sparte
Cât încă leşul s-a bălăbănit
Pân-a înţepenit într-un sfârşit.
Sfârşită piesa, setea stâmpărată,
Mulţimea s-a împrăştiat pe dată:
Un hoţ a şters-o, încărcat de pradă,
De meserie-n alte părţi să-şi vadă;
O copiliţă şi-a legat păpuşa
De-un băţ, isprava-nduioşând mătuşa;
Doi puşti au gâtuit un biet cotoi;
Perechi s-au îndreptat către zăvoi;
Doi concurenţi pentru locul întâi
Rânjeau; păreau, dar nu erau momâi.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

28 Iun

„Arbor Vitae” de Coventry Patmore

With honeysuckle, over-sweet, festoon’d;
With bitter ivy bound;
Terraced with funguses unsound;
Deform’d with many a boss
And closed scar, o’ercushion’d deep with moss;
Bunch’d all about with pagan mistletoe;
And thick with nests of the hoarse bird
That talks, but understands not his own word;
Stands, and so stood a thousand years ago,
A single tree.
Thunder has done its worst among its twigs,
Where the great crest yet blackens, never pruned,
But in its heart, alway
Ready to push new verdurous boughs, whene’er
The rotting saplings near it fall and leave it air,
Is all antiquity and no decay.
Rich, though rejected by the forest-pigs,
Its fruit, beneath whose rough, concealing rind
They that will break it find
Heat-succouring savour of each several meat,
And kernell’d drink of brain-renewing power,
With bitter condiment and sour,
And sweet economy of sweet,
And odours that remind
Of haunts of childhood and a different day.
Beside this tree,
Praising no Gods nor blaming, sans a wish,
Sits, Tartar-like, the Time’s civility,
And eats its dead-dog off a golden dish.
Cu caprifoi ca mierea festonat,
Cu iederă amară-ncins,
Crestat de-otrăvitori bureţi,
Sluţit de umflături şi cicatrice,
Vârât adânc în perna muşchilor,
Împresurat de vâsc păgân
Şi urâţit de cuiburi
Ale croncănitoarei păsări, stă
Şi-a stat aşa şi-n urmă c-un mileniu
Un singur arbor.
Şi trăsnetele au făcut prăpăd
Prin crăci, şi trunchiu-i se tot înnegreşte
Dar în străfundul lui e veşnic gata
Să-ntindă ramuri verzi, în timp ce-alături
Puieţii se-nmulţesc şi mor. El este
Antichitatea fără putrezire.
Chiar dacă porcii nu-l apreciază,
I-e fructul ne-ntrecut: sub coaja lui
Acei ce-o sparg găsesc
Un miez plin de arome şi un suc
Ce-ntinereşte creierii; parfumul
Şi gustul dulce-acrişor
Re-nviu potecile copilăriei
Şi zilele ce-au fost.
Lângă-acest arbor,
Ne-nchinător la zei, nemustrător,
Fără dorinţe, şade tătăreşte
Tipicul Timpului şi se înfruptă
Cu carne de câini morţi din tăvi de aur.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

21 Iun

„Evelyn Hope” de Robert Browning

Beautiful Evelyn Hope is dead!
Sit and watch by her side an hour.
That is her book-shelf, this her bed;
She plucked that piece of geranium-flower,
Beginning to die too, in the glass;
Little has yet been changed, I think:
The shutters are shut, no light may pass
Save two long rays thro’ the hinge’s chink.
Frumoasa Evelyn Hope a murit!
Şezi lângă ea şi vegheaz-o un ceas.
Acesta-i e patul, acela raftul cu cărţi de citit,
Ea a rupt muşcata aceea din vas
Care şi ea începe să moară.
Prea multe, cred, nu s-au schimbat;
Oblonu-i închis, nicio lumină nu se strecoară,
Doar două raze prelungi prin canat.


Continuare »

© 2017 blog.ro-en.ro