Arhiva categoriei 'Poezie'

13 feb.

„Heart and Mind” de Edith Sitwell

Said the Lion to the Lioness – ‘When you are amber dust, –
No more a raging fire like the heat of the Sun
(No liking but all lust) –
Remember still the flowering of the amber blood and bone,
The rippling of bright muscles like a sea,
Remember the rose-prickles of bright paws
I-a spus leoaicei leul: “Când vei fi doar praf de chihlimbar,
Nu foc turbat cum este-al Soarelui
(Nu dragoste, ci jar),
Să nu uiți pârgul sângelui de chihlimbar
Și mușchii unduioși ca marea liniștită
Și ghearele lucioase, ghimpi de trandafir,
Though we shall mate no more
Till the fire of that sun the heart and the moon-cold bone are one.’
Chiar dacă noi n-o să ne mai împerechem
Până când focul inimii ce este soare
Și oasele, mai reci ca luna, vor fi una”.
Said the Skeleton lying upon the sands of Time –
‘The great gold planet that is the mourning heat of the Sun
Is greater than all gold, more powerful
Than the tawny body of a Lion that fire consumes
Like all that grows or leaps…so is the heart
Întins pe-al Timpului nisip, vorbi scheletul:
“Planeta falnică de aur care este
Căldura Soarelui îndoliată
Mai mândră-i ca tot aurul și mai puternic
Decât roșcatul trup de Leu pe care focul
Îl arde-așa cum arde tot ce crește sau tresaltă…
More powerful than all dust. Once I was Hercules
Or Samson, strong as the pillars of the seas:
But the flames of the heart consumed me, and the mind
Is but a foolish wind.’
Așa e inima, ca pulberea mai tare.
Hercule sau Samson am fost cândva,
Puternic precum stâlpii mării,
Dar focul inimii m-a mistuit iar mintea mea
E doar smintită boare.”
Said the Sun to the Moon – ‘When you are but a lonely white crone,
And I, a dead King in my golden armour somewhere in a dark wood,
Remember only this of our hopeless love
That never till Time is done
Will the fire of the heart and the fire of the mind be one.’
Și Soarele îi spuse Lunii: “Când vei fi o biată hârcă albă
Iar eu un rege mort cu za de aur într-un codru des,
Atâta să-ți aduci aminte
Despre iubirea noastră trecătoare ca furtuna:
Că focul inimii și flacăra din minte
Nu vor fi niciodată una”.
Edith Sitwell traducere de Leon Levițchi

06 feb.

„Star-Talk” de Robert Graves

‘Are you awake, Gemelli,
This frosty night?’
‘We’ll be awake till reveillé,
Which is Sunrise,’ say the Gemelli,
‘It’s no good trying to go to sleep:
If there’s wine to be got we’ll drink it deep,
But rest is hopeless to-night,
But rest is hopeless to-night.’
– Mai stați de veghe, Gemeni,
În seara asta rece?
– Mai stăm, lal noapte-asemeni
Și-n zori, spun cei doi gemeni,
Să ne culcăm nu are rost;
Vin de-am avea, n-am ține post,
E-o noapte-n care somnul trece,
E-o noapte-n care somnul trece.


Continuare »

30 ian.

„Fifth Philosopher’s Song” de Aldous Huxley

A million million spermatozoa
All of them alive;
Out of their cataclysm but one poor Noah
Dare hope to survive.
Din bilioanele de spermatozoizi
Care-au trăit cândva,
Să supraviețuiască după cataclism
Doar bietul Noe mai spera.
And among that billion minus one
Might have chanced to be
Shakespeare, another Newton, a new Donne—
But the One was Me.
Și din acele bilioane minus unu
Ales n-a fost să fie
Un Shakespeare, un alt Newton, un nou Donne:
Mi-a revenit onoarea mie.
Shame to have ousted your betters thus,
Taking ark while the others remained outside!
Better for all of us, froward Homunculus,
If you’d quietly died!
Rușine că pe-acești mai mari ai tăi i-ai dus
Și-n arcă nu i-ai luat cu tine;
Dacă mureai, nerușinat Homunculus,
Pentru noi toți era mai bine.
Aldous Huxley traducere de Leon Levițchi

23 ian.

„Insensibility” de Wilfred Owen

Happy are men who yet before they are killed
Can let their veins run cold.
Whom no compassion fleers
Or makes their feet
Sore on the alleys cobbled with their brothers.
The front line withers.
But they are troops who fade, not flowers,
For poets’ tearful fooling:
Men, gaps for filling:
Losses, who might have fought
Longer; but no one bothers.
I
Ferice de acei ce pân-a fi uciși
Își seacă vinele. De-acei
Pe care compasiunea nu-i batjocorește
Nici nu-i silește să-și rănească Talpa
Pe-aleile pavate cu atâția frați.
Când nu mai face față linia întâi,
Ei sunt ostași ce mor, nu Flori
Jelite de poeți hilari:
Spărturi ce trebuiesc umplute
Și pierderi ce-ar mai fi putut lupta;
Dar nimănui nu-i pasă.


Continuare »

16 ian.

„Scotland’s Winter” de Edwin Muir

Now the ice lays its smooth claws on the sill,
The sun looks from the hill
Helmed in his winter casket,
And sweeps his arctic sword across the sky.
The water at the mill
Sounds more hoarse and dull.
The miller’s daughter walking by
With frozen fingers soldered to her basket
Seems to be knocking
Upon a hundred leagues of floor
With her light heels, and mocking
Percy and Douglas dead,
And Bruce on his burial bed,
Where he lies white as may
With wars and leprosy,
And all the kings before
This land was kingless,
And all the singers before
This land was songless,
This land that with its dead and living waits the Judgement Day.
But they, the powerless dead,
Listening can hear no more
Than a hard tapping on the floor
A little overhead
Of common heels that do not know
Whence they come or where they go
And are content
With their poor frozen life and shallow banishment.
Spre prag ’şi-întinde gheaţa colţii netezi
Şi soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal şi trece bolta
Prin ascuţişul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd şi răguşit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că loveşte într-un caldarâm
De zeci şi zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morţi, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră şi războaie,
Şi toţi regii care-au fost
Pân-a fi ţara fără regi,
Pe cântăreţii ce-au cântat
Pân-a fi ţara lor fără cântări,
Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioşii morţi,
Ascultă, dar nu mai aud decât
Un tropot sec pe surda pardoseală, ropot
Al tălpilor obişnuite care nu ştiu
De unde vin sau încotro se duc;
Şi-s mulţumiţi
De îngheţata viaţă
Şi de surghiunul neadânc.
Edwin Muir traducere de Leon Leviţchi

09 ian.

„Napoleon” de Walter de la Mare

‘What is the world, O soldiers?
It is I:
I, this incessant snow,
This northern sky;
Soldiers, this solitude
Through which we go
Is I.’
— Soldați! Ce este lumea?
Eu, eu!
Eu sunt ninsoarea ce nu contenește
Și cerul greu;
Soldați, eu sunt pustia
Pe care o străbatem —
Doar eu!
Walter de la Mare traducere de Andrei Bantaș

© 2019 blog.ro-en.ro