Arhiva categoriei 'Poezie'

17 apr.

„Everyone Sang” de Siegfried Sassoon

Everyone suddenly burst out singing;
And I was filled with such delight
As prisoned birds must find in freedom,
Winging wildly across the white
Orchards and dark-green fields; on – on – and out of sight.
Ca la un semn, au început să cânte,
Iar eu am fost curpins de bucurie
Ca un cintez scăpat de după gratii
Ce zboară nebunește. Jos – câmpie,
Livezi în floare, dealuri și el, sus, mai sus, pierind în zarea albăstrie
Everyone’s voice was suddenly lifted;
And beauty came like the setting sun:
My heart was shaken with tears; and horror
Drifted away … O, but Everyone
Was a bird; and the song was wordless; the singing will never be done.
Au înălțat ei, toți, un singur cânt,
Frumos cum este bolta înstelată
Iar sufletul mi s-a umplut de lacrimi
Și spaimele-au plecat și lumea toată
Era cintezi; și cântul fără vorbe cântatul nu va-ncepe niciodată.
Siegfried Sassoon traducere de Veronica Focșăneanu

10 apr.

„Lament for Pasiphaë” de Robert Graves

Dying sun, shine warm a little longer!
My eye, dazzled with tears, shall dazzle yours,
Conjuring you to shine and not to move.
You, sun, and I all afternoon have laboured
Beneath a dewless and oppressive cloud–
a fleece now gilded with our commen grief
That this must be a night without a moon.
Dying sun, shine warm a little longer!
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta!
Orbiți de lacrimi, ochii mei te vor orbi.
Rugându-te să strălucești necontenit,
Cu tine, Soare, sufăr azi de la amiază
Sub apăsarea unui nor lipsit de rouă
– Un caier aurit de jalea-amândurora
Că trebuie să vină noaptea fără lună.
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta!
Faithless she was not: she was very woman,
Smiling with dire impartiality,
Sovereign, with heart unmatched, adored of men,
Until Spring’s cuckoo with bedraggled plumes
Tempted her pity and her truth betrayed.
Then she who shone for all resigned her being,
And this must be a night without a moon.
Dying sun, shine warm a little longer!
N-a fost necredincioasă; feminină doar;
Zâmbește deci curat și nepărtinitor,
Monarh cu suflet de-aur, adorat de toți.
Până când cucul primăverii cu murdare pene,
Îi stoarse mila și onoarea i-o trădă.
Ea care pentru toți lucea, ființa și-a cedat,
Și trebuie să vină noaptea fără lună;
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta!
Robert Graves traducere de Andrei Bantaș

03 apr.

„Was He Married?” de Stevie Smith

Was he married, did he try
To support as he grew less fond of them
Wife and family?
A fost căsătorit, a căutat
Să-și sprijine soția și copiii
Când nu i-au mai plăcut?
No,
He never suffered such a blow.
Nu.
De-asemeni lovituri a fost scutit.


Continuare »

27 mart.

„Lonely Love” de Edmund Blunden

I love to see those loving and beloved
Whom Nature seems to have spited; unattractive,
Unnoticeable people, whose dry track
No honey-drop of praise, or understanding,
Or bare acknowledgement that they existed,
Perhaps yet moistened. Still, they make their world.
Nespus de dragi îmi sunt îndrăgostiții
Ce par nesocotiți de Firea însăși –
Urâți, oameni de rând cu traiul searbăd,
Necunoscând răsfăț sau vorbă bună,
Uitați, fără să știe că trăiesc;
Și, totuși, dânși au o lume-a lor.
She with her arm in his – O Fate, be kind,
Though late, be kind; let her never cause
To live outside her dream, nor unadore
This underling in body, mind and type,
No part from him what makes her dwarfish form
Take grace and fortune, envy’s antitone.
La brațul lui, ea ghemuită… Soartă!
Deși târziu, aibi milă! Lasă-i vraja
Ce și-a țesut în vis, n-o sfătui
Să nu-l iubeasă pe-acest prost schilod
Și nici pe el cumva să-și deie seama
Că trupul ei pitic stârnește plânsul.
I saw where through the plain a river and road
Ran quietly, and asked no more event
Than sun and rain and wind, and night and day,
Two walking – from what cruel show escaped?
Deformity, defect of mind their portion.
But I forgot the rest of that free day of mine,
And in what flowerful coils, what airy music
It led me there and on; those two I see
Who, loving, walking slowly, saw not me,
But shared with me the strangest happiness.
Pe câmp, acolo unde merg agale
Un râu și-un drum, cerând doar noapte, zi,
Lumină, ploaie, mi-a fost dat să văd
Doi tineri – din ce teatru crud scăpați?
Diformi, păreau că nu au mintea-ntregă.
Din gândul meu pieri orice “atunci”
Și-mi năvăli în suflet dulce zvon
Plin de miresme; ei nu m-au văzut –
Dar cum mergeau, îndrăgostiți, alene,
Le-mpărtășeam ciudata bucurie.
Edmund Blunden traducere de Veronica Focșăneanu

20 mart.

„On the Fly-Leaf of Pound’s Cantos” de Basil Bunting

There are the Alps. What is there to say about them?
They don’t make sense. Fatal glaciers, crags cranks climb,
jumbled boulder and weed, pasture and boulder, scree,
et l’on entend, maybe, le refrain joyeux et leger.
Who knows what the ice will have scraped on the rock it is smoothing?
Da, ăștia sunt Alpii. Putem oare spune ceva despre ei?
Nu au nici un sens. Ghețari și crevase și creste și țancuri. .
Hățiș, bolovani răscoliți. De-a valma pășuni, grohotiș prăvălit,
et l’on entend, se prea poate, le refrain joyeux et leger
Și cine ne spune, pe stânca ce-i netedă-acum
Ce-anume a fost scrijelit de ghețari?
There they are, you will have to go a long way round
if you want to avoid them.
It takes some getting used to. There are the Alps,
fools! Sit down and wait for them to crumble!
Da, ăștia sunt munții și mare ocol ți se cere
de vrei să-i eviți.
Și asta nu poate oricine. Da, ăștia sunt Alpii,
Neghiobi ce sunteți! Ședeți și-așteptați să se surpe!
Basil Bunting traducere de Veronica Focșăneanu

13 mart.

„The Female of the Species” de Rudyard Kipling

When the Himalayan peasant meets the he-bear in his pride,
He shouts to scare the monster, who will often turn aside.
But the she-bear thus accosted rends the peasant tooth and nail.
For the female of the species is more deadly than the male.
Când dă ochi cu ursul zdravăn veun sătean din Himalaya,
Chiuie… şi-ades pe monstru îl alungă hărmălaia.
Dar când dă peste ursoaică, moare rupt de colţ şi gheară,
Căci nu masculul, femela speciilor e mai fiară.


Continuare »

© 2019 blog.ro-en.ro