! cost (ca preţ) se diferenţiază în DOOM2 de omonimul său cost (ca hrană): până acum aveau un singur articol, dar primul primeşte formă de plural – costuri; ambele substantive sunt de genul neutru

* Costa Rica este substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Costa Ricăi

! costoboc nu avea anterior formă de singular; substantivul masculin are pluralul costoboci (aşa apărea până acum). Întrucât termenul denumeşte o „populaţie traco-dacică din nord-estul Daciei”, mi se pare firească nevoia de a acoperi lipsa teribilă a singularului; dacă, Doamne fereşte! aflăm şi cum îl chema pe fiecare membru al tribului?

! costotom „instrument chirurgical pentru tăierea coastelor” e substantiv neutru care îşi schimbă forma de plural – în loc de costotome, azi avem costotomuri

! cotangentă este un substantiv feminin cu pluralul cotangente; termenul are precizat şi genitiv-dativul cotangentei, dar şi simbolul cotg (celălalt simbol – cot – a ieşit din uz)

Verbul a plănui îşi lămureşte sensurile cu ajutorul sintagmelor „a face planuri, a pregăti ceva (în minte) pentru viitor”, iar prin extindere de sens se poate referi şi la „a pune la cale”. Dintre sinonime, unele sunt neutre din punct de vedere al conotaţiei – a stabili, a hotărî, a intenţiona, în timp ce altele trimit spre zonele obscure ale minţii umane, capabile a naşte planuri diabolice – a premedita, a unelti, a urzi. Cel mai utilizat echivalent pare să fie a planifica, ce are articole de dicţionar mult mai consistente şi explicaţii mai detaliate, căci se află într-o zonă mai activă a vocabularului (cel puţin aşa îmi pare mie).

Mă gândeam într-o zi la ciudăţenia destinului omului, condamnat să facă şi să desfacă planuri pe toată durata vieţii sale. Eu cred că nu se poate fără, deşi ştiu că unii dintre noi pretind altceva. Însă vieţile noastre au nevoie de scopuri, iar acestea devin, în timp, obiectul unor planuri care să le transforme în realitate. Însă în mintea mea „planul” nu e deloc un traseu bătut în cuie, ci e o noţiune extrem de flexibilă, vie, capabilă de adaptare şi deschisă oricăror influenţe sau întâmplări ajutătoare. Nu e deloc un orar pe care trebuie să-l respect cu stricteţe, ci un fel de… pescuit, ori mai curând un soi de pândă.

Continuare »

* coronografie (co-ro-no-gra-fi-e) este un substantiv feminin cu articularea coronografia, cu genitiv-dativul coronografiei şi pluralul coronografii(le); mi s-a părut ciudată explicaţia din Marele dicţionar de neologisme – „radiografie a arterelor coronare”, pentru că lexemul îmi pare format de la coronograf „instrument astronomic pentru studiul coroanei solare”…

! coroziv îşi schimbă grafia (anterior era corosiv), adjectiv masculin cu pluralul corozivi şi femininul corozivă-corozive. Din aceeaşi familie lexicală, substantivul feminin !corozivitate (cu genitiv-dativul corozivităţii) suferă aceeaşi transformare.

* corrigenda, termen latinesc, substantiv neutru cu formă doar pentru plural, referindu-se la o „listă cu greşeli (de tipar) care trebuie corectate, erată”

! córtes / cortesuri sunt două forme acceptate (primul este hispanismul original) pentru „organe reprezentative în Spania şi Portugalia”, substantiv neutru cu formă doar pentru plural

* cosmeticale, termen familiar utilizat doar cu formă de plural, substantiv feminin cu articularea cosmeticalele. Adăugăm aici modificările suferite de substantivul neutru !cosmetice (produse), care păstrează numai forma de plural. Această familia lexicală se îmbogăţeşte cu verbul *a cosmetiza, care are indicativul prezent el cosmetizează. De asemenea, între noutăţi includem substantivul feminin *cosmetizare, cu genitiv-dativul cosmetizării şi pluralul cosmetizări.

Cuvânt vânturat pe buzele tuturor la ordinea zilei, şi mare făcător de minuni în rezolvarea problemelor care îl copleşesc pe omul trăitor al acestor timpuri, verbul a banaliza se dovedeşte, de facto, un soi de panaceu pentru toate lucrurile de care ne lovim şi pe care nu vrem să le simţim. Înseamnă, pe de o parte, “a deveni sau a face să devină banal”, adică lipsit de originalitate, obişnuit, comun, monoton, prozaic, neînsemnat, până într-atât, încât nu are rost să-ţi baţi capul cu el. Cam în acelaşi registru, verbul se plasează pe orbita lui “a trata în mod simplist”. În felul acesta, oamenii au găsit o metodă foarte interesantă de a trece prin viaţă ca şi cum nimic n-ar avea reală importanţă şi valoare, ca şi cum singurele lucruri de care se pot dispensa sunt firimituri pe care le împrăştie colo-colo, ca să aibă impresia că dau ceva, sau fac ceva, sau trăiesc ceva. Dar foarte rar firimiturile sunt realmente părticele din ei. Că dacă nimic nu merită, nimic nu-i de dat.

Continuare »

* a corhăni apare ca noutate, verb cu indicativul prezent eu corhănesc şi ei corhănesc, imperfectul el corhănea şi conjunctivul prezent el să corhănească; cuvântul completează familia lexicală a substantivului corhănit, referindu-se la „transportul buştenilor de la locul unde au fost fasonaţi, până la o cale de comunicaţie, prin târâre sau rostogolire, cu ajutorul ţapinei sau cu alte mijloace”.

! corijent / corigent are două forme acceptate; folosit fie ca adjectiv, fie ca substantiv, cuvântul are pluralul corijenţi/corigenţi şi femininul corijentă/corigentă – corijente/corigente. Aceeaşi modificare este suferită şi de către substantivul feminin !corijenţă/corigenţă, care are genitiv-dativul corijenţei/corigenţei şi pluralul corijenţe/corigenţe.

* cornflakes e un anglicism, substantiv neutru care are doar formă de plural, cu pronunţie cornfleĭcs şi despărţire corn-flakes

* cornier (cor-ni-er) are ca noutate utilizarea adjectivală, exclusiv în sintagma fier cornier. Substantivul !cornier, identic din punct de vedere al formei, şi-a modificat în noul DOOM genul, din feminin (anterior cornieră) în neutru, cu pluralul corniere.

! coronar păstrează doar valoarea adjectivală, referindu-se la vasele sangvine, cu femininul coronară şi pluralul coronare. Este introdus într-un articol aparte substantivul feminin *coronară („vas de sânge în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă”), care are genitiv-dativul coronarei şi pluralul coronare

Verbul a prezice are două sensuri fundamentale, amândouă referindu-se deopotrivă la a spune, a anunţa dinainte ce se va întâmpla, a aduce la cunoştinţă ceea ce a fost anticipat sau stabilit din timp. Diferenţa dintre cele două utilizări apare în momentul în care se explică baza prezicerilor, pentru că unele se pot orienta după anumite indicaţii prezente şi după realităţi verificate, stabilindu-se prin deducţie. Atâta timp cât raţionamentul este perceput ca fiind corect, rezultatele sunt acceptate de majoritatea dintre noi. Lucrurile se schimbă fundamental, însă, atunci când prezicerile se bazează pe intuiţie, o capacitate a gândirii individuale pe care cei din jur nu o acceptă automat ca validă, deoarece lipseşte infrastructură logică ce ar putea să o explice.

Continuare »