Arhiva categoriei 'Limba română'

22 Feb

DOOM 2: obertail – a obiecta

* obertail (e se pronunță ă) se desparte o-ber-tail; este substantiv neutru cu pluralul obertaile („partea de sus a unui robinet, cap de robinet”)

! oberțal e învechit („chelner care făcea încasările de la clienți”); este substantiv masculin în care e se pronunță ă, iar pluralul este oberțali

! obez primește valoare substantivală, pe lângă cea adjectivală; masculinul are pluralul obezi și femininul obeză-obeze

! obiect este substantiv neutru cu pluralul obiecte; pronunția corectă este o-biect

! a obiecta se desparte o-biec-ta și este verb cu indicativul prezent el obiectează

19 Feb

a (se) întrerupe

Verbul a (se) întrerupe este obținut prin compunere (între– + a rupe), după model francez – interrompre. Înseamnă, în primul rând, „a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități”. Varianta tranzitivă se referă la acțiunea de „a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva; a stingheri pe cineva de la ceva”.

Folosit mai ales în limbaj artistic – rar în alte circumstanțe, dar, cu toate acestea, menționat în dicționare – apare a întrerumpe (mai apropiat de etimonul franțuzesc). Sinonimele sunt însă foarte numeroase: a conteni, a (se) curma, a (se) frânge, a înceta, a (se) opri, a părăsi, a reteza, a (se) rupe, a(-și) sista, a stăvili, a suspenda, a (se) tăia. Mai puține sunt regionalismele și arhaismele: a prerumpe, a pristoi, a stâmpi, a zăticni.

Continuare »

15 Feb

DOOM 2: oare care – oberliht

* oare care deschide seria unor compuse menționate acum pentru prima dată în DOOM2; structura este alcătuită dintr-un adverb și un pronume (oare care dintre ei știe?). Tot astfel, apar *oare când – adverb + adverb (oare când vom afla?), *oare cât – adverb + adverb (oare cât costă?), *oare ce – adverb + adverb (oare ce vrea?), *oare ceva – adverb + pronume (oare ceva de aici l-ar interesa?), *oare cine – adverb + pronume (oare cine știe?), *oare cum – adverb + adverb (oare cum îl cheamă?), dar și *oare unde – adverb + adverb (oare unde o fi?).

! oarece este sinonim cu ceva și se folosește în limbajul popular – este pronume nehotărât invariabil și primește acum și o valoare nouă, cea de adjectiv pronominal invariabil. Aceleași modificări apar și în cazul lui !oareșice, un echivalent invariabil ce funcționează ca arhaism popular, având atât valoare pronominală, cât și adjectivală.

! a se obârși este învechit, un verb care nu își modifică forma, dar trece în clasa reflexivelor; indicativul prezent este se obârșește, imperfectul – se obârșea, iar conjunctivul prezent – să se obârșească

! ober (chelner-șef) e un arhaism care se pronunță obăr, substantiv masculin cu pluralul oberi. Echivalentul lui este !oberchelner – substantiv masculin cu pluralul oberchelneri.

! oberliht este substantiv neutru cu pluralul oberlihturi, iar singura precizare suplimentară adusă de DOOM2 este pronunția corectă – obărliht; termenul denumește o „deschidere în partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi; luminator”

12 Feb

a (se) suprapune

Verbul a (se) suprapune s-a format prin compunere, din elementul supra- („deasupra, peste”) și verbul a pune, după model francez – superposer. Are două utilizări importante, dintre care prima (cea tranzitivă) îl explică aproape prin reperarea sensului celor două elemente componente: „a așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva”. Folosit în geometrie, înseamnă „a pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea”.

Folosirea reflexivă a verbului are legătură cu suprafețele care se află așezate una deasupra alteia („a se potrivi exact una peste alta”), sau – prin extindere de sens – cu orice evenimente care au loc în același timp („a se produce concomitent”) – sinonimul fiind a coincide. Alți termeni echivalenți sunt a etaja, a superpune (mult mai rar folosit) sau a se încăleca (utilizat în registrul arhaic și familiar).

Continuare »

08 Feb

DOOM 2: nu ştiu ce – oală-minune

! nu știu ce este o structură menționată ca locuțiune adjectivală pronominală – are nu știu ce idee, locuțiune pronominală – a spus nu știu ce, sau locuțiune substantivală – are un nu știu ce

! nutrie se desparte nu-tri-e, este substantiv feminin cu genitiv-dativul nutriei și pluralul nutrii

! nutriție se desparte nu-tri-ți-e, este substantiv feminin cu genitiv-dativul nutriției și pluralul nutriții

* nutriționistă este corespondentul feminin al lui nutriționist; substantivul are genitiv-dativul nutriționistei și pluralul nutriționiste

* oală-minune apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul oalei-minune și pluralului oale-minune

05 Feb

a intervieva

Verbul a intervieva este un neologism venit din limba franceză – interviewer, plecat și el din englezescul interview. Se folosește destul de rar, fiind preferată structura echivalentă (care constituie, în același timp, și explicația sa) – „a lua cuiva un interviu, a supune unui interviu”.

Interviul este o convorbire a unui ziarist cu o personalitate politică ori culturală (și nu numai), care presupune adresarea unei serii de întrebări, pentru a afla părerea celui intervievat despre o seamă de probleme, de obicei de actualitate. De obicei, se are în vedere publicarea acestuia în presă ori difuzarea la radio/televiziune, ca și răspândirea prin intermediul internetului.

Continuare »

© 2018 blog.ro-en.ro