24 Iun

„De dragoste” de Nichita Stănescu

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, –
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
She remains bored and very beautiful
her black hair is angry,
her bright hand
for ages now has forgotten me,-
for ages too has forgotten itself,
hanging as it has from the neck of a chair.
Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
In the lights I drown myself,
set my jaws against the coursing of the year.
I reveal my teeth to her
but she understands this is no smile-
sweet, illuminated creature
she reveals myself to me while
she remains bored and very beautiful
and for her alone I live
in the appalling world
of this inferior heaven.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro