30 Noi

„Clerk Saunders”

Clark Sanders and May Margret
Walkt ower yon graveld green,
And sad and heavy was the love,
I wat, it fell this twa between.
Clerk Saunders şi May Margret, trişti,
Călcau al ierbii lin covor
Căci urgisită şi amară
Era multă iubirea lor.

‘A bed, a bed,’ Clark Sanders said,
‘A bed, a bed for you and I;’
‘Fye no, fye no,’ the lady said,
‘Until the day we married be.
„Un pat, un pat” spunea Clerk Saunders,
„Un pat tovarăş să ne fie.”
„Vai!‖ zise ea,” nu – mai întâi
Să ne legăm prin cununie;
‘For in it will come my seven brothers,
And a’ their torches burning bright;
They’ll say, We hae but ae sister,
And here her lying wi a knight.’
Căci şapte fraţi ai mei cu torţe
Ne vor afla de ne-am culcat;
Vor zice: – Avem numai o soră
Şi, iată, doarme cu-un bărbat.”
‘Ye‘l take the sourde fray my scabbord,
And lowly, lowly lift the gin,
And you may say, your oth to save,
You never let Clark Sanders in.
„Din teacă sabia tu scoate-mi
Şi-i ţine vârful cât mai drept,
Jurând de-adevărat că Saunders
Aproape l-a simţit de piept.
‘Yele take a napken in your hand,
And ye’l ty up baith your een,
An ye may say, your oth to save,
That ye saw na Sandy sen late yestreen.
Să iei în mână un prosop
Şi ochii să ţi-i legi cu el;
Şi ai să poţi jura c-aseară
Pe Clerk nu l-ai văzut de fel.
‘Yele take me in your armes twa,
Yele carrey me ben into your bed,
And ye may say, your oth to save,
In your bower-floor I never tread.’
Şi, iarăşi, să mă iei în braţe,
Şi să mă duci în patul tău,
Şi ai să poţi jura pe urmă:
Nu mi-a călcat iatacul, zău.”
She has taen the sourde fray his scabbord,
And lowly, lowly lifted the gin;
She was to swear, her oth to save,
She never let Clerk Sanders in.
Ea-i scoate sabia din teacă,
Apoi, ţinându-i vârful drept,
Jură de-adevăr că Saunders
Aproape l-a simţit de piept.
She has tain a napkin in her hand,
And she ty‘d up baith her eeen;
She was to swear, her oth to save,
She saw na him sene late yestreen.
Ea lua în mână un prosop
Şi ochii şi-i lega cu el,
Putând să jure că-n cea seară
Pe Clerk nu l-a văzut de fel.
She has taen him in her armes twa,
And carried him ben into her bed;
She was to swear, her oth to save,
He never in her bower-floor tread.
După aceea-l lua în braţe
Şi-n cald culcuşu-i îl ducea,
Putând să jure că-n iatac
El n-a călcat pe duşumea.
In and came her seven brothers,
And all their torches burning bright;
Says thay, We hae but ae sister,
And see there her lying wi a knight.
Cei şapte fraţi dădură buzna
Cu torţele aprinse. „Iată”,
Au zis, „avem numai o soră
Şi-i cu-un bărbat culcată.”
Out and speaks the first of them,
‘A wat they hay been lovers dear;’
Out and speaks the next of them,
‘They hay been in love this many a year.’
Şi zise-ntâiul: „Fiecărui
Doar la celalt îi este gândul!”
Apoi al doilea: „Ştiu bine
Că se iubiră ani de-a rândul.”
Out an speaks the third of them,
‘It wear great sin this twa to twain;’
Out an speaks the fourth of them,
‘It wear a sin to kill a sleeping man.’
Al treilea: „Să-i omorâm
Ar fi păcat nelegiuit!”
Al patrulea: „Cum să ucizi
Un om, când este adormit?”
Out an speaks the fifth of them,
‘A wat they‘ll near be twaind by me;’
Out an speaks the sixt of them,
‘We‘l tak our leave an gae our way.’
Al cincilea grăi: „Eu unul
Nu-i pot ucide nicidecum”.
Al şaselea: „Nu pot nici eu –
Mai bine ne vedem de drum”.
Out an speaks the seventh of them,
‘Altho there wear no a man but me,
…………………………………………………
I bear the brand, I‘le gar him die.’
Vorbi al şaptelea şi zise:
„Chiar dacă nu-mi daţi ajutor
…………………………………………………
Cu sabia am să-l omor”.
Out he has taen a bright long brand,
And he has striped it throw the straw,
And throw and throw Clarke Sanders‘ body
A wat he has gard cold iron gae.
El scoase-o spadă lunguiaţă,
Cu sete o vârî-n saltea
Şi-n trupul bietului Clerk Saunders
Dibaci – că doar se pricepea.
Sanders he started, an Margret she lapt,
Intill his arms whare she lay,
And well and wellsom was the night,
A wat it was between these twa.
Clerk se chirci și braţul lui
Pe Margret se lăsă greoi;
Ea suspină; și era noapte –
În curte şi-ntre amândoi.
And they lay still, and sleeped sound,
Untill the day began to daw;
And kindly till him she did say
‘It‘s time, trew-love, ye wear awa.’
Şi-au stat așa și au dormit
Pân se iviră zorii reci,
Când ea cu duioșie-i spuse:
„E vremea, dragule, să pleci”.
They lay still, and sleeped sound,
Untill the sun began to shine;
She lookt between her and the wa,
And dull and heavy was his eeen.
Au stat așa și au dormit
Pân ce luci iar mândrul soare;
Iar May, privind la Clerk, văzu
Că ochiu-i licăr nu mai are.
She thought it had been a loathsome sweat,
A wat it had fallen this twa between;
But it was the blood of his fair body,
A wat his life days wair na lang.
Broboanele-i pe trup crezuse
Că sunt broboane de asud;
Dar nu era asud, sărmanul!
De sânge-i era trupul ud.
‘O Sanders, I‘le do for your sake
What other ladys would na thoule;
When seven years is come and gone,
There‘s near a shoe go on my sole.
„Am să îndur ce din femei
Nu a-ndurat niciuna!
Pân ce vor trece şapte ani,
Desculţă am să umblu-ntr-una.
‘O Sanders, I’le do for your sake
What other ladies would think mare;
When seven years is come and gone,
Ther‘s nere a comb go in my hair.
Voi face, Clerk, de dragul tău,
Ce alta s-ar codi să facă;
Pân ce s-or scurge şapte ani,
Prin păru-mi piepten n-o să treacă.
‘O Sanders, I‘le do for your sake
What other ladies would think lack;
When seven years is come an gone,
I‘le wear nought but dowy black.’
Voi face, Clerk, de dragul tău.
Ce altei nu i-ar fi pe plac:
Pân ce vor trece şapte ani
Numai în negru-am să mă-mbrac.”
The bells gaed clinking throw the towne,
To carry the dead corps to the clay,
An sighing says her May Margret,
‘A wat I bide a doulfou day.’
Bat, grele, clopotele-n târg,
Îl duc pe mort la cimitir;
Oftează May, zicând: „Începe
Al zilelor cernite șir”.
In an come her father dear,
Stout steping on the floor;
……………………………………………………………..
Se-arată și tăicuţul ei,
Pășeşte greu pe scânduri…
……………………………………………
‘Hold your toung, my doughter dear,
Let all your mourning a bee;
I‘le carry the dead corps to the clay,
An I‘le come back an comfort thee.’
„Taci, fata mea, taci, draga mea,
Durere uită și suspin;
Chiar eu am să-l îngrop și-n urmă
Am să mă-ntorc ca să te-alin.”
‘Comfort well your seven sons,
For comforted will I never bee;
For it was neither lord nor loune
That was in bower last night wi mee.’
„Alină-ţi pe cei şapte fii,
Pe fiica-ţi – n-are niciun rost;
Acel ce s-a culcat cu mine,
Nici lord, nici cerşetor n-a fost.”
  traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro