25 Ian

„Assurances” de Walt Whitman

I need no assurances, I am a man
who is preoccupied of his own soul;
I do not doubt that from under the feet and beside the hands
and face I am cognizant of,
are now looking faces I am not cognizant of,
calm and actual faces,
I do not doubt but the majesty and beauty of the world are latent
in any iota of the world,
I do not doubt I am limitless, and that the universes
are limitless, in vain I try to think
how limitless,
I do not doubt that the orbs and the systems of orbs play their swift sports
through the air on purpose, and that I shall one day
be eligible to do as much as they, and
more than they,
I do not doubt that temporary affairs keep on
and on millions of years,
I do not doubt interiors have their interiors,
and exteriors have their exteriors, and that the eyesight has another eyesight,
and the hearing another hearing, and
the voice another voice,
I do not doubt that the passionately-wept deaths of young
men are provided for, and that the deaths of
young women and the deaths of little children
are provided for.
(Did you think Life was so well provided for,
and Death, the purport of all Life,
is not well provided for?)
I do not doubt that wrecks at sea, no matter what
the horrors of them, no matter whose wife,
child, husband, father, lover, has
gone down, are provided for, to the minutest points,
I do not doubt that whatever can possibly happen
anywhere at any time, is provided for in the inherences
of things.
I do not think Life provides for all and for Time and
Space, but I believe Heavenly Death provides
for all.
Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniştite şi reale.
Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi
şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
şi continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi
vocea o altă voce.
Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri
bărbaţi este de prevăzut şi că moartea
unor tinere femei şi moartea unor copii mici
sunt de asemenea de prevăzut.
(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută
şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi,
nu a fost la fel de bine prevăzută?)
Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent
de grozăviile lor, indiferent a cui soţie,
al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a
dus la fund, sunt prevăzute, la minut.
Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple,
oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa
lucrurilor.
Nu mă îndoiesc că Viaţa prevede totul în Timp şi
în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută
pentru toţi.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • No related posts:

© 2017 blog.ro-en.ro