Acest semn de punctuaţie, folosit în mod deosebit în limba engleză, dar şi în alte limbi, provine din stilizarea cuvântului latinesc „et”, care înseamnă „şi”. Semnul a fost inventat de către scribul roman Marcus Tullius Tiro, în primul secol î.Hr. Denumirea de ampersand a apărut însă abia prin 1800, în Marea Britanie. Copiii învăţau acest simbol ca pe ultima literă a alfabetului, însă nu aveau o denumire pentru ea, aşa că terminau de recitat abecedarul cu „and per se and”. Pronunţată rapid, expresia a condus la apariţia cuvântului „ampersand”.

În general, acest semn se foloseşte doar între nume care reprezintă împreună o entitate.