04 mart.
„Amoretti: Sonnet LXX” de Edmund Spenser
| Fresh Spring, the herald of loves mighty king, In whose cote-armour richly are displayd All sorts of flowres the which on earth do spring, In goodly colours gloriously arrayd, Goe to my Love, where she is carelesse layd, Yet in her winters bowre not well awake: Tell her the ioyous time wil not be staid, Unlesse she doe him by the forelock take; Bid her therefore her selfe soone ready make, To wayt on Love amongst his lovely crew, Where every one that misseth then her make Shall be by him amearst with penance dew. Make haste therefore, sweet Love, while it is prime; For none can call againe the passed time. |
Tu Primăvară – crainic al iubirii, Pe-a cărui stemă rânduite sunt Flori fel de fel din bogăţia Firii, Gătite în gingaş boit veşmânt. La patul dragei mele mergi curând, Şi, dacă încă doarme, veşti să-i dai Că nu stă-n loc voiosul timp niciând, Noi neputând a-l prinde strâns de strai; Grăbeşte-o ca-ntr-al Dragostei alai Să intre, spre-a sluji-o cu silinţă – Acolo unde, când pereche n-ai, Eşti osândit la plânset şi căinţă. Zoreşte, cât e primăvara-n toi, Iubito; Timpul nu-l chem înapoi. |
| Edmund Spenser | traducere de Tudor Dorin |