14 Aug

a tremura

Verbul a tremura vine din latinescul tremulare şi face parte din fondul vechi al limbii, motiv pentru care are o mulţime de întrebuinţări. Se foloseşte pentru fiinţe şi pentru părţi ale corpului lor – „a face mişcări involuntare, rapide şi repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc.”, dar şi despre plante – „a face o mişcare uşoară şi repetată, a se mişca lin dintr-o parte în alta”, fiind sinonim cu a oscila, a se clătina.

Sensurile secundare se pot referi, de pildă, la lumini şi umbre („a se produce rapid şi intermitent, prin alternare; a produce efecte schimbătoare”, echivalentul lui a licări, a se juca, a pâlpâi), la ape („a se mişca în unduiri uşoare”, sinonim cu a se încreţi) ori la pământ („a se zgudui, a se cutremura sau a da impresia că se zguduie”), la sunete şi melodii ori la glas („a avea variaţii de ton”, echivalent al lui a vibra).

Sensul figurat are în vedere, în general, oamenii şi sentimentele lor, însemnând „a fi cuprins de o emoţie puternică”, sinonim cu a se înfiora, a se cutremura. Există şi o serie de expresii des utilizate, precum „a tremura după bani” sau „a tremura carnea pe cineva”. Dintre sinonime, dicţionarele mai menţionează a dârdâi, a se scutura, a tresări, a se îngrozi, a fremăta, a palpita, a țâțâi.

Făcând abstracţie de faptul că între cauzele sale se pot afla şi sentimente pozitive, verbul acesta nu prea îmi place. Evident, mi-e drag şi mie, ca orişicui, să vibrez de emoţie în aşteptarea omului iubit sau a unui eveniment important, dar nu mă încântă deloc-deloc tremuratul de frig. Atât de mult îmi displace, încât, oricât de frumoasă mi s-ar părea o ţară, de pildă, clima rece şi vremea capricioasă o coboară mult în topul preferinţelor mele.

Am păţit asta de vreo 3-4 ori până acum şi spun, cu mâna pe inimă, că m-aş duce oricând să vizitez din nou Londra sau Scoţia, că iubesc Irlanda şi Dublinul ei, dar nimic nu m-ar putea determina să locuiesc acolo definitiv. Chiar şi Parisul mi s-a părut capricios, spre deosebire de sudul Franţei. Evident, nu exclud faptul că, poate, vizita mea a avut loc într-un moment nepotrivit; şi nici nu neg încântarea cu care am descoperit aceste locuri, dar întotdeauna îmi va fi dor de verile fierbinţi de acasă.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • a (se) cutremura: Verbul a (se) cutremura are două contexte fundamentale, şi poate presupune grade diferite de intensitate. ...
  • a (se) repeta: Verbul a (se) repeta vine din franceză - répéter - şi are un corespondent în ...
  • a copleşi: Verbul a copleşi are o sonoritate aparte, fără a fi unul foarte des utilizat, pentru ...
  • a adumbri: Una dintre cele mai încântătoare descoperiri de dicţionar este verbul a adumbri, care îl depăşeşte ...
  • a (se) obrinti: Verbul a (se) obrinti se foloseşte în registrul popular, despre răni, bube ori, prin extindere ...

© 2017 blog.ro-en.ro