24 ian.

„A Last Word” de Ernest Dowson

Let us go hence: the night is now at hand;
The day is overworn, the birds all flown;
And we have reaped the crops the gods have sown;
Despair and death; deep darkness o’er the land,
Broods like an owl; we cannot understand
Laughter or tears, for we have only known
Surpassing vanity: vain things alone
Have driven our perverse and aimless band.
Hai să plecăm; vezi, noaptea grea se lasă;
Ziua s-a stins; o pasăre nu zboară…
Iar noi am strâns ce zeii semănară;
Morți… disperări…; clocește bezna deasă
Precum un ciuf; nu știm, nu ne mai pasă
De râs ori plâns, căci ni se revelară
Doar vaste vanități; seci lucruri doară
Mânară turma noastră ticăloasă.
Let us go hence, somewhither strange and cold,
To Hollow Lands where just men and unjust
Find end of labour, where’s rest for the old,
Freedom to all from love and fear and lust.
Twine our torn hands! O pray the earth enfold
Our life-sick hearts and turn them into dust.
Hai să plecăm spre Vămile ciudate
Unde scutiți cei drepți și răii sunt
De spaime, de iubiri, de-a se mai zbate,
Și-i tihnă pentru gârbovi… Implorând
Ca inimile noastre, dezgustate
De viață, să se facă iar pământ.
Ernest Dowson traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2018 blog.ro-en.ro