09 Mar

a împărtăşi

Verbul a împărtăşi are incluse în dicţionare câteva sensuri, a căror lectură m-a dus cu gândul la elemente fundamentale ale comunicării interumane. Termenul acoperă mai întâi de toate o dimensiune religioasă, însemnând a (se) supune ritualului împărtăşaniei şi stabilind sinonimie cu frumosul a (se) cumineca sau cu a (se) griji, cel care lămureşte singura grijă pe care creştinul trebuie s-o aibă, legat de viaţa sa pământească.

Trecut în dimensiune concretă, cuvântul se referă la a împărţi cu cineva, la a avea parte de acelaşi lucru ca şi altcineva sau la a lua parte la ceva, a primi o parte, a se înfrupta din ceva. La fel ca în cazul împărtăşaniei bisericeşti, sunt şi aici obligatorii, deopotrivă, dăruirea şi primirea – ca acceptări ce determină împlinirea şi realizarea. Omul nu se poate face părtaş la ceva, fără acordul şi voinţa sa; nu în sensul că e imposibil să ne forţăm unii altora auzul sau mâna, dar (cred eu) gestul se ratează definitiv şi iremediabil în această situaţie. Vorbim, prin urmare, despre acceptarea punctului cuiva de vedere, despre acordul şi îmbrăţişarea opiniilor, despre admiterea unei păreri – iniţial străine. Dincolo de toate astea care îmi par întru câtva raţionale, trebuie să spun că cele mai dragi inimii mele împărtăşiri sunt cele cantonate în sfera emoţionalului şi imaterialului. Duşi de puternicul val al încrederii, ne destăinuim unii altora impresiile şi gândurile sau, mai mult chiar, bucuriile şi necazurile. Este vorba de momentul acela de graţie când oamenii mărturisesc, din proprie iniţiativă, lucruri despre ei înşişi, lăsându-şi sufletul la discreţia celuilalt. M-am gândit de multe ori că poate nu întotdeauna am ştiut ce e de făcut cu informaţiile astea… poate nu mereu era ceva de făcut cu ele… dar întotdeauna mi s-a părut un semn de încredere şi m-am bucurat că celălalt a considerat că-l merit. Pentru că-mi făcea, astfel, loc în mica lui viaţă, deschizându-mi oblonul sufletului şi îngăduindu-mi o privire dincolo de opacitatea ferestrei. Sunt oameni pentru care ne-am dori să putem face toate lucrurile astea despre care am vorbit azi… şi chiar mai mult… fiindcă cele mai magice şi mai puternice împărtăşiri, dintre toate, sunt cele ale aceleiaşi sorţi.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • a dărui: Unul dintre cele mai extraordinare lucruri de care oamenii sunt capabili este acela de a ...
  • a (se) iluziona: Verbul a (se) iluziona vine din limba franceză (illusionner) şi înseamnă „a(-şi) face iluzii”. Dincolo ...
  • a dori: Verbul a dori este obţinut prin derivare direct din celebrul substantiv românesc dor, dar pare ...
  • a admira: Verbul a admira are, în general, o singură semnificaţie principală, conotaţiile diferenţiindu-se în funcţie de ...
  • a (se) împrumuta: Verbul a (se) împrumuta are o mulţime de utilizări. Nu neapărat pentru că are multe ...

© 2017 blog.ro-en.ro