23 Aug

a alege

Verbul a alege mi s-a părut, la o primă lectură, foarte bogat în sensuri, cu utilizări extrem de diverse. Elementul fundamental pentru sensul termenului pare a fi factorul „preferinţă”, deşi am serioase dubii că alegem întotdeauna ceea ce ne place. Dar este evident că opţiunea pentru ceva sau pentru altceva se fundamentează pe un raţionament, pe o trecere în revistă a aspectelor pozitive şi negative. Vorbim, prin urmare, de „a prefera ceva sau pe cineva, a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane”, sau cel puţin „a considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau altceva)” ori „a deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi”. Unul dintre cele mai actuale sensuri se referă la gestul democratic de „a desemna pe cineva prin vot”, iar unul dintre cele mai practice trimite la „a (se) împărţi formând mai multe grupe” (sens care are ataşată şi expresia a alege cărare „a despărţi părul în două cu pieptenele”).

Acţiunea aceasta are, de cele mai multe ori, un scop bine definit, existând chiar situaţii în care el este precizat explicit încă din formularea expresiei. Poate presupune activitatea de „a curăţa prin selecţie, a separa de restul masei”, având fie sens propriu – a alege sămânţa, fie sens figurat – a alege grâul de neghină. Dacă nu există un scop iniţial, în mod cert există ceva rezultate de pe urma alegerii, care pot fi pozitive (a se alege cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări) sau negative (a se alege praf şi pulbere, a se alege praful de ceva sau de cineva). Iar efectele, la rândul lor, pot fi uneori decisive şi definitive (urma alege). Am găsit şi două expresii argotice: a alege pe sprânceană – „a alege ce e mai bun, mai valoros” şi a alege de căpătâi – „a acosta o prostituată”. Pentru toate aceste sensuri, mulţimea de sinonime este impresionantă: a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, a cumpăni, a prefera, a opta, a distinge, a deosebi, a selecta, a selecţiona, a vota, a desemna, a învesti, a pune.

Cunosc puţine lucruri mai importante în viaţa mea decât libertatea de a alege. Fac asta în fiecare zi şi de fiecare dată se deschid noi perspective. Sigur, nu sunt mereu alegeri de viaţă şi de moarte, dar am constatat că unele dintre ele au o altfel de importanţă decât presupun eu iniţial. Gesturi mărunte, care au urmări uriaşe, sau, dimpotrivă, decizii majore, care-mi sleiesc puterile şi pe care le văd apoi spărgându-se ca bulele de săpun ale unui joc de copil… Acuma să nu înţelegeţi că mă dau în vânt după situaţiile complicate în care mă zbat în chinuri să iau vreo hotărâre. Dimpotrivă, întotdeauna procesul acesta îmi tulbură liniştea, şi somnul, şi mă scoate din fire, iar în alte vremuri nu exista lucru pe care să-l fi detestat mai cu năduf! Ceva s-a schimbat cu timpul, iar azi am ajuns să apreciez uriaşa putere care însoţeşte acest act al alegerii. Şi cel mai interesant mi se pare faptul că asta presupune a avea inclusiv opţiunea renunţării la această libertate. Va veni o zi a mea şi pentru asta, oare?

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • a prefera: Verbul a prefera are, în dicţionare, o serie de explicaţii care se referă, toate, la ...
  • a renunţa: Verbul a renunţa se referă la „a se lăsa de ceva, a înceta de a ...
  • a deveni: Dintre toate verbele limbii române, a deveni are o particularitate morfologică unică: este singurul verb ...
  • a cerne: Verbul a cerne este, se pare, foarte vechi în limbă, denumind – din latinescul cernere ...
  • a (se) decide: Verbul a (se) decide este moștenire latinească (decidere), ajunsă la noi pe filieră franceză (décider) ...

© 2017 blog.ro-en.ro