09 Mar

a accepta

Verbul a accepta vine, pe filieră franceză (accepter), din limba latină – acceptare. Se defineşte extrem de succint, bazându-se mai mult pe sinonimie pentru lămurirea sensurilor. Se foloseşte în vorbirea curentă, însemnând „a fi de acord cu…, a primi în mod voit” şi fiind, în funcţie de context, echivalent al lui a admite, a aproba, a consimţi, a conveni, a împărtăşi, a încuviinţa, a îngădui, a se învoi, a recunoaşte, a suporta, a tolera.

În politică, se poate folosi cu sensul de a agrea, iar în domeniul financiar (referindu-se la conturi ori poliţe etc.) poate avea în vedere acţiunea de „a primi în vederea achitării, a semna un act, a se angaja la plată”. Dintre antonime, sunt de amintit a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respinge.

Sunt o mulţime de lucruri în viaţa asta, pe care omul trebuie să înveţe să le accepte aşa cum sunt, pentru a nu distruge ceea ce are deja. Iar acceptarea nu poate fi una formală, declarativă – pentru că atunci este, mi se pare, mai rea decât orice negare şi orice refuz. Acceptarea înseamnă acord interior profund, definitiv, neclintit… Sigur, nu vine dintr-odată şi pare, în plus, extrem de uşor de confundat cu alte stări, intermediare. Şi totuşi, nimic nu poate fi asemuit liniştii definitive pe care o aduce cu sine, atunci când e cu adevărat atinsă.

În altă ordine de idei, în zilele astea pline de dăruire, mă gândeam că mie îmi plac tare mult oamenii care ştiu să accepte cadouri. E un lucru pe care eu încă nu ştiu să îl fac – cel puţin, nu cu serenitate şi graţie. Întotdeauna mă pândeşte din umbră un sentiment ciudat că nu merit, o senzaţie stranie care mă pune în dificultate atunci când trebuie să primesc ceva – fie şi de ziua mea… Ştiu, raţional, toate astea nu au nicio logică, dar nu am reuşit niciodată să scap de sentimentul acesta ciudat, care îmi e familiar din cea mai palidă amintire din copilărie.

Evident, nu se moare din asta, iar plăcerea de a deschide cadouri este, totuşi, o cu totul altă poveste. În plus, la magia aceasta a dăruirii-acceptării se adaugă, acum, în martie, lumina de soare tânăr, mirosul de sevă vie şi nebunia de început de lume. Din nou. O primăvară frumoasă tuturor!

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • a refuza: Verbul a refuza vine din franceză (refuser) şi îşi diferenţiază sensurile în funcţie de raportul ...
  • a agrea: Verbul a agrea este venit din franceză – agréer, și are două sensuri fundamentale. Se ...
  • a tolera: Verbul a tolera are o definiţie sintetică, ce pare a-i acoperi sensul general – „a ...
  • a îmbătrâni: Verbul a îmbătrâni pare a fi unul trist, pentru că oamenii tind să-l privească unilateral, ...
  • a (se) împrumuta: Verbul a (se) împrumuta are o mulţime de utilizări. Nu neapărat pentru că are multe ...

© 2017 blog.ro-en.ro