Slow bleak awakening from the morning dream
Brings me in contact with the sudden day.
I am alive – this I.
I let my fingers move along my body.
Realization warns them, and my nerves
Prepare their rapid messages and signals.
While Memory begins recording, coding,
Repeating; all the time Imagination
Mutters: You’ll only die. |
Abia trezit din visul dimineții,
Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi.
Acesta, eu, sunt viu.
Mă-ncredințez când trupul mi-l ating
Cu degetele; nervii toți sunt gata
Pentru mesaje și semnale fulger,
Memoria-ncifrează sau repetă
Iar fantezia murmură mereu:
Tot vei muri. |
Here’s a new day. O Pendulum move slowly!
My usual clothes are waiting on their peg.
I am alive – this I.
And in a moment Habit, like a crane,
Will bow its neck and dip its pulleyed cable,
Gathering me, my body, and our garment,
And swing me forth, oblivious of my question,
Into the daylight – why? |
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet!
Costumul mă așteaptă în cuier.
Acesta, eu, sunt viu.
Și obiceiul, ca o macara,
Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface
Cu trup și haine și să mă azvârle
În plină zi, uitând de întrebarea
Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce?
Aș vrea și eu să știu! |
I think of all the others who awaken,
And wonder if they go to meet the morning
More valiantly than I;
Nor asking of this Day they will be living:
What have I done that I should be alive?
O, can I not forget that I am living?
How shall I reconcile the two conditions:
Living, and yet – to die? |
Atâția alții cari fac ochi devreme
Întâmpină, adică, dimineața
Mai râzători?
Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață:
Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc?
Nu aș putea cumva să uit că-s viu?
Și cum să-mpac cele două condiții:
Trăind, totuși să mori? |
Between the curtains the autumnal sunlight
With lean and yellow finger points me out;
The clock moans: Why? Why? Why?
But suddenly, as if without a reason,
Heart, Brain, and Body, and Imagination
All gather in tumultuous joy together,
Running like children down the path of morning
To fields where they can play without a quarrel:
A country I’d forgotten, but remember,
And welcome with a cry. |
Printre perdele, soarele de toamnă
Cu degete gălbuie mă arată;
Pendula geme: De ce oare?
Deodată, parcă fără-ndreptățire,
Trup, creier, inimă și-nchipuire
Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați
Și-aleargă pe cărarea dimineții
Spre-un câmp de joacă și de voie bună:
Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi
Și încântări. |
O cool glad pasture; living tree, tall corn,
Great cliff, or languid sloping sand, cold sea,
Waves; rivers curving; you, eternal flowers,
Give me content, while I can think of you:
Give me your living breath!
Back to your rampart, Death. |
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic,
Nisip curgând molatic, rece mare,
Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne,
Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea,
Suflarea voastră voie.
Tu, moarte, du-te în chilie. |
Harold Monro |
traducere de Leon Levițchi |