| The young men of the world Are condemned to death. They have been called up to die For the crime of their fathers. |
Ai lumii tineri Sunt osândiți la moarte. Au fost chemați să moară Pentru a taților ticăloșie. |
| In a coign of the cliff between lowland and highland, At the sea-down’s edge between windward and lee, Walled round with rocks as an inland island, The ghost of a garden fronts the sea. A girdle of brushwood and thorn encloses The steep square slope of the blossomless bed Where the weeds that grew green from the graves of its roses Now lie dead. |
Pe-un pinten pietros între culmi şi câmpie, La poala colinei mereu bântuită de vânt, Cu stânci îngrădită, grădina stafie Înfruntă al mării frământ. Un brâu de spini şi ciulini cuprinde Piezişa costişă de flori azi deşartă, Iar iarba sălbatecă de pe-ale rozei morminte E moartă. |
! lăcaş / locaş este un termen cu două variante acceptate, sinonim cu „aşezământ”; substantivul neutru are pluralul lăcaşuri/locaşuri
! lăcrămioară este numele florii; se desparte lă-cră-mioa-re, este substantiv feminin cu genitiv-dativul articulat lăcrămioarei şi pluralul lăcrămioare. Se face, astfel distincţia faţă de substantivul !lăcrimioară (diminutiv al lui lacrimă), feminin cu genitiv-dativul lăcrimioarei şi pluralul lăcrimioare.
! a se lăfăi rămâne cu câte o singură formă, verb reflexiv cu indicativul prezent el se lăfăie, imperfect el se lăfăia, conjunctivul să se lăfăie
! a lălăi (sinonim cu a fredona) este un termen popular care păstrează, şi el, o singură formă pentru indicativ prezent – el lălăie, imperfect el lălăia şi conjunctiv prezent el să lălăie
! lălâu este termen familiar, adjectiv masculin cu femininul lălâie şi pluralul lălâi („care are mişcări greioaie, leneşe, lipsite de graţie; care este neglijent, neîngrijit, rău şi murdar îmbrăcat”)
Verbul a îmboboci ascunde, sub aparenta banalitate a sunetelor articulate, miracolul vieţii, sau cel puţin al (re)începerii ei. Nu are foarte multe explicaţii de dicţionar, de parcă însăşi simplitatea ar fi vreo condiţie implicită a esenţei sale. Sensul de bază are în vedere lumea vegetală din jurul nostru, vorbind despre plante – „a face boboci” sau despre muguri – „a începe să se desfacă”. Termenul are şi o semnificaţie metaforică (şi mereu mi-o amintesc pe bunica privindu-ne cu drag şi alintându-ne „bobocul mamei!”), care priveşte strălucirea omului tânăr sau fericit ca pe un miracol – „a deveni frumos şi atrăgător ca o floare”. Dicţionarele nu precizează sinonime, cu excepţia unui regionalism pe care nu-l mai auzisem – a împupi.
Continuare »
| From fairest creatures we desire increase, That thereby beauty’s rose might never die, But as the riper should by time decease, His tender heir might bear his memory; |
Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare, iar frumuseţii-un spor de dăinuire şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare purtându-i umbra, florii-n veştejire. |
| But thou, contracted to thine own bright eyes, Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel, Making a famine where abundance lies, Thyself thy foe, to thy sweet self too cruel. |
Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug, hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu, duci foame unde-a fost cândva belşug, însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu. |
| Thou that art now the world’s fresh ornament And only herald to the gaudy spring Within thine own bud buriest thy content, And, tender churl, mak’st waste in niggarding. |
Tu, care eşti podoaba blândă-a firii şi-al primăverii crainic de nădejde ţi-ngropi în muguri florile iubirii şi eşti calicul care risipeşte. |
| Pity the world, or else this glutton be: To eat the world’s due, by the grave and thee. |
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda cu gura gropii şi cu gura ta… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
| When I do count the clock that tells the time, And see the brave day sunk in hideous night; When I behold the violet past prime, And sable curls ensilvered o’er with white; |
Când văd cum timpul curge pe cadrane şi ziua se afundă-n noaptea crudă, când văd pălirea florii diafane şi viţa albă-n negrul păr crescută; |
| When lofty trees I see barren of leaves Which erst from heat did canopy the herd, And summer’s green all girded up in sheaves Borne on the bier with white and bristly beard: |
când arborii sunt sterpi, cu foi bătrâne, ei, baldachin al turmelor, în vară şi verdele-nchingat în snopi rămâne pe năsălie dus pe roţi de cară; |
| Then of thy beauty do I question make That thou among the wastes of time must go, Since sweets and beauties do themselves forsake, And die as fast as they see others grow; |
atunci la frumuseţea ta-mi duc gândul, tu, care-o porţi prin vânt şi irosire dulceţi şi farmec – timpul li-i mormântul – alte minuni vin lumile să mire. |
| And nothing ‘gainst time’s scythe can make defence Save breed to brave him when he takes thee hence. |
nu-i pavăză când timpu-şi sună coasa, doar dacă puii-ţi luminează casa… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
© 2024 blog.ro-en.ro