Recount in the past
Trecutul în fraze şi prefixele antonimelor, pentru testarea IELTS
First in the North. The black sea-tangle beaches, Brine-bitter stillness, tablet strewn morass, Tall women against the sky with heads covered, The witch’s house below the black-toothed mountain, Wave-echo in the roofless chapel, The twice-dead castle on the swamp-green mound, Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight, The level sun and the wild shooting shadows. |
Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre, Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri, Femei înalte cu broboade-n cap, Bordeiul vrăjitoarei într-un stei, Ecou de ape-n paraclis pustiu, Castelul mort pe dealul sur-verziu, Amurg la prânz și foc în toiul nopții, Un soare fix și umbre ce țâșnesc. |
Child of the pure unclouded brow And dreaming eyes of wonder! Though time be fleet, and I and thou Are half a life asunder, Thy loving smile will surely hail The love-gift of a fairy-tale. |
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor, Şi cu minuni în ochi de vise plini! Deşi-i fugară vremea – eu cobor, Pe când tu sui mereu, cu paşii lini – Surâsul tău cu drag va-ntâmpina Darul iubirii în povestea mea. |
I sprang to the stirrup, and Joris, and he; I gallop’d, Dirck gallop’d, we gallop’d all three; “Good speed !” cried the watch, as the gate-bolts undrew; “Speed!” echoed the wall to us galloping through; Behind shut the postern, the lights sank to rest, And into the midnight we gallop’d abreast. |
Săltai, dar, în şea, apoi Joris – şi dânsul – şi-alei! Pornirăm galop – şi Dick, nebuneşte – tustrei. „Drum bun!” spuse straja trăgând de zăvor; „Bum!” zidul-ecou, când trecurăm în zbor. Se trase podişca, lumina se stinse adânc. Spre miezul de noapte, oblânc la oblânc! |
There was a time when meadow, grove, and stream, The earth, and every common sight, To me did seem Apparelled in celestial light, The glory and the freshness of a dream. It is not now as it hath been of yore;– Turn wheresoe’er I may, By night or day, The things which I have seen I now can see no more. |
A fost un timp când pajişti, crâng, pâraie, Ogor, priveliştile toate, ’Mi păreau în straie De vis înveşmântate, În prospeţime, în lumini bălaie. Azi ele nu mai sunt ca în trecut; Oriunde-aş mai privi, Noapte sau zi, Nu le mai văd aşa cum le-am văzut. |
Verbul a (se) oglindi vine din limba slavă – oglendati, având atât o dimensiune tranzitivă, cât și reflexivă. Cea mai des utilizată explicație este „a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă”, fiind sinonim cu a (se) răsfrânge, a (se) reflecta. O serie sinonimică ce m-a surprins este alcătuită din a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări.
Valoarea reflexivă se folosește și despre oameni (deși apare destul de rar și, de obicei, cu oarecare intenție stilistică) – „a se privi în oglindă, a se admira privindu-se în oglindă” , sau cu sens figurat, despre stări, fenomene, acțiuni etc. – „a apărea ca un reflex al anumitor împrejurări, a fi înfățișate de ceva, a-și găsi expresia sau ecoul”.
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro